In urmă cu zece ani, atunci cand si-a anuntat intentia de a candida la presedintia SUA, Donald Trump a anuntat că va fi „cel mai bun presedinte pe care l-a creat Dumnezeu”. După primul mandat, americanii nu au inteles lucrul acesta si l-au ales presedinte pe Biden. Ulterior, si-au dat seama că au gresit si, la ultimile alegeri, l-au desemnat ca presedinte, din nou, pe Donald Trump, afirmă fostul premier Adrian Năstase pe blogul său.
CE MAI SUSȚINE ADRIAN NĂSTASE:
Presedintele nou ales a hotărât să repare toate problemele nerezolvate ale lumii in câteva zile – războaie, teritorii, migratii, taxe vamale. Rezolvarea unora din ele pare că va mai dura putin.
Acum, suntem la capitolul comert mondial. Solutia aleasă este simplă „Si vis pacem para bellum”. Adică ajungi la pace prin război. Nu e traducerea perfectă dar, in esentă, asa cum scriam cu ceva timp in urmă, Donald Trump a hotărât „să arunce in aer” sistemul comercial mondial, declansând un razboi comercial la scară internatională. El a generat si generează haos in plan global, intoducând un asa zis principiu al reciprocitătii in relatiile comerciale. Problema este că, in schimburile internationale, unii vând tancuri, altii vând cipuri, unii vând soia, altii vând pui congelati. Sunt cazuri in care o tara vinde anumite produse dar si cumpără produse asemănătoare (automobile, de exemplu) desi, in general, este vorba de procurarea unor bunuri care sunt deficitare pe piata internă.
Donald Trump doreste, evident, să ne intoarcem la formule de comert bilateral dar, după al Doilea razboi mondial, accentul s-a pus pe crearea unui sistem multilateral de comert((OIC,GATT,OMC).
În perioada actuală, este greu să izolezi o relație comercială bilaterală de restul schimburilor de produse și servicii.
Mecanismul de corelare, în perioada interbelică, pentru a evita mecanisme protecționiste a fost utilizarea tratamentului națiunii celei mai favorizate, introdus de obicei ca o clauzăîn acorduri comerciale și de navigație. România, spre exemplu, a încheiat zeci de astfel de acorduri în perioada de până la al doilea Război mondial. Statele Unite au folosit acest mecanism, condiționând, într-o perioadă, in relatiile cu unele tări (inclusiv cu România) aplicarea sa de respectarea amendamentului Jackson – Vanik referitor la drepturile omului (1974), inclusiv după 1989.
Sistemul bilateral al clauzei a fost utilizat, in esență, până în 1947, până la crearea GATT. Din acel moment, țările părți la GATT au acceptat folosirea acestui mecanism ca regulă de bază într-un sistem multilateral.
Acum, Statele Unite aruncă practic în aer acest mecanism care a dus la scăderea nivelului de taxe vamale de la 40% după război la 3,8 % la sfârșitul secolului 20. Canada fiind membru OMC, la fel ca SUA, premierul Canadei a anunțat că țara sa va face o plângere la OMC pentru încălcarea regulilor comerțului multilateral si pentru a cere arbitrajul panelurilor de solutionare a diferendelor. Desi, pare că SUA s-ar putea retrage din OMC.
Vom vedea care vor fi evoluțiile și consecințele în plan mai larg, inclusiv al relațiilor SUA cu Uniunea europeană (acuzată că „jefuieste” SUA) și cu China.
O problemă delicată va fi cea a achizitiilor de arme de catre tari europene, membre NATO, din SUA. Americanii erau interesati de cresterea cotelor din PIB pentru inarmare in tările NATO din UE dar nu cu directionarea acestor bani către industriile de apărare de pe continent in dauna companiilor americane. Să ne gândim ce probleme ar putea să apară pentru România dacă UE ar impune taxe vamale suplimentare de 25% pentru achizitia de avioane militare din SUA!
