Și mai este ceva ce nu se leagă… Am făcut și eu o Universitate de Medicină, și nu una oarecare, ci UMF „Carol Davila”. Am intrat în perioada în care erau 12 pe loc. Și am avut mereu bursă de merit. Am făcut și eu școală la Floreasca. Și știu că este o școală medicală serioasă și grea… Cel puțin așa era când lucram eu acolo…Iar Dr Țincu a debitat prea multe chestiuni care denotă lacune în formarea profesională. Așa că, ajunsă acasă după emisiune, am dat un search pe google. Și ce credeți că am descoperit? Bombă! „Eminentul doctor” Radu Țincu a terminat Universitatea „Titu Maiorescu”. Pe buneee, dle Gâdea?!?!?!? Pe el trebuie să îl asculte o țară întreagă?!, a scris pe facebook Adina Alberts după dezbaterea de la Antena 3 cu Radu Țincu.
CE A MAI SCRIS PE FACEBOOK ADINA ALBERTS:
Aseară am fost aruncată efectiv în cușca leilor… Evident, eufemistic vorbind. În studioul Antena 3 am fos pusă față în față cu doi medici primari ATI-iști, dr Laura Zarafin de la Spitalul Colentina, o doamnă extrem de echilibrată și rațională, și dr Radu Țincu, un doctoraș cu care m-am mai întâlnit în câteva platouri TV, având, atât de vizibil, un task prestabilit, acela de a împrăștia mesajul oficial al autorităților care îl susțin și îl trimit în public pentru asta. Ton ironic, autosuficient, de superioritate. Dar nu asta ar fi fost vreo problemă. Problema este că acest doctoraș vorbește doct fară să spună nimic real. Domnul Gâdea l-a omagiat la un moment dat, în direct, caracterizându-l ca fiind un „doctor eminent”. Pe buneee, dle Gâdea?!Dr Țincu, în urmă cu 2-3 săptămâni, susținea public că în cazul în care un pacient moare, familia are dreptul să ceară copie după foaia de observație cu toate detaliile de investigații și de tratament, iar spitalul are obligația să i le dea. Era ori o minciună sfruntată menită să adoarmă vigilența noastră a tuturor, ori o ignoranță impardonabilă a tânârului doctor, șef de secție.
In emisiunea de aseară i-am amintit drlui Țincu de această declarație, și l-am avertizat că informația nu este reală, din păcate. Și că iar a dezinformat publicul, așa cum o face aproape de fiecare dată când apare la TV. Am menționat legea în care se stipulează că nici după moarte, familia nu are acces la informațiile medicale considerate informații confidențiale, decât dacă, în prealabil, persoana decedată și-a împuternicit în acest scop, în timpul vieții ei, pe unul dintre membrii familie, cu consemnarea acestui lucru în fișa de internare. Complicat, nu?! Este vorba de Legea 46/ 2003, (art 21 și 22), și nu despre Legea 38/2003 cum am menționat inițial în emisiune. Scuze pentru greșeală. Lucrasem toată ziua cu Legea 318/2003 și mi se întipăriseră în minte oarecum cifrele astea….Acest doctoraș cu pretenție de atotștiutor este șef de secție ATI la Spitalul de Urgență Floreasca. Și susținea că el, în calitate de șef de secție, știe mai bine aceste chestiuni, și că el eliberează famiilor care au pierdut pe cineva apropriat în secția lui de ATI, copii ale documentele medicale. Este un lucru frumos. Doar că se pare ca este din nou o minciună. Dar și o ilegalitate. Legea, bună sau rea, corectă sau incorectă, empatică sau nu, trebuie respectată. Si de ce zic că este o minciună? Pentru că am mesaje de la urmăritori mei care îmi spun că dr Țincu nu dă familiilor copii ale dosarelor medicale ale pacienților decedați. Dar să lăsăm această chestiune în grija avocaților. Ceea ce vreau eu să subliniez este că pacienții, la internarea în spital, NU SUNT ÎNTREBAȚI NICIODATĂ care este persoana pe care o împuternicesc pentru a avea acces la datele medicale confidențiale. Pacienții NU ÎȘI CUNOSC DREPTURILE și, implicit, ei nu cer să fie consemnați în foile lor, membri ai familiei care să știe de ei. AICI ESTE MAREA PROBLEMĂ!!!! Medicii curanți ar trebui să fie obligați prin lege să adreseze la internare, fiecărui pacient în parte, întrebarea „pe cine împuterniciți pentru a avea acces la datele dvs medicale?” Să se consemneze numele și CNP-ul persoanei împuternicite, iar pacientul să semneze pentru acest lucru. Și să facă și o poză a acelei împuterniciri… Pentru mai multă siguranță. 
Nu pot decât să îmi imaginez durerea imensă pe care o simte o familie care pierde pe cineva drag într-un spital, și disperarea maximă a acesteia atunci când realizează că nu are acces la dosarul medical al celui decedat. Și este deja prea târziu pentru a mai putea face ceva. Doar să se adreseze instanței.
