Home Analize Actualitatea lui Titulescu

Actualitatea lui Titulescu

0

de Silvia Uscov, avocat

Ieri s-au marcat 140 de ani de la nașterea marelui Om de Stat și Diplomat Nicolae Titulescu printr-un eveniment organizat de Academia Română, Fundația Europeană Titulescu și MAE, la care am participat și eu, încercând să înțeleg mai multe din contextul actual sau dacă pot fi derulate în continuare eforturi diplomatice pentru asigurarea păcii în regiunea noastră.

Un promotor al unei Europe Unite, Nicolae Titulescu spunea că „suveranitatea națiunilor continuă să există, dar că ea este grevată de o servitute internațională în favoarea păcii.”

Dintre discursurile care condamnau agresiunea Federației Ruse din prezent am reținut câteva întâmplări care au marcat relațiile diplomatice româno-ruse în epoca Titulescu, printre care și negocierile Titulescu-Litvinov.

Titulescu este cel care a adus o mare contribuție la dreptul internațional astfel încât în 1933 s-au semnat la Londra Convenţiile privind definirea agresiunii, cunoscute şi drept Convenţiile „Titulescu-Litvinov”, ce au stat la baza Rezoluţiei Adunării Generale ONU din 1974 privind definirea agresiunii, precum şi în înscrierea crimei de agresiune – ca faptă a individului – în competenţa materială a Curţii Penale Internaţionale (ICC).

În 1934 a aderat și URSS la Liga Națiunilor, precursoarea ONU, înființată după WWI în urma Conferinței de pace de la Paris, și relațiile diplomatice dintre România și URSS s-au reluat. 

Profitând de acest context, inclusiv de semnarea unui pact sovieto-francez, dar apreciind corect și situația din teren, respectiv că România se află într-un spațiu de intense fricțiuni și că URSS ar fi putut invoca necesitatea de a tranzita România în cazul unui conflict cu Germania, urmând să nu mai părăsească spațiul nostru, Titulescu a negociat în 1936 împreună cu sovieticul Litvinov următoarele:

„1) Asistenţă mutuală în cadrul Ligii Naţiunilor, neîndreptată împotriva unei ţări special vizate, ci în general contra oricărui agresor european. 

2) Intrarea în acţiune a fiecărei din cele două ţări numai când Franţa va intra în acţiune. 

3) Guvernul U.R.S.S. recunoaşte că, în virtutea diferitelor sale obligaţii de asistenţă, trupele sovietice nu vor putea niciodată să treacă Nistrul fără o cerere formală în acest sens a guvernului regal al României, după cum guvernul regal al României recunoaşte că românii nu vor putea niciodată să treacă Nistrul spre U.R.S.S. fără o cerere formală a U.R.S.S. 

4) La cererea guvernului regal al României, trupele sovietice vor trebui să se retragă imediat de pe teritoriul român la vest de Nistru, tot aşa cum la cererea guvernului U.R.S.S., trupele române vor trebui să se retragă de pe teritoriul U.R.S.S. la est de Nistru.”

Titulescu comenta atunci:  „Teritoriul român până la Nistru; teritoriul rus începând de la acest fluviu!”, fiind în consens cu viziunea lui că „Turcia a cedat Basarabia Rusiei. Prin această concesie, Turcia a violat pur şi simplu contractul său de vasalitate; şi Rusia a devenit complicele violării unui contract de drept internaţional. Ori, complicitatea la violarea unui contract de drept internaţional nu poate crea dreptul”.

La aproape o lună de la încheierea negocierilor și înainte să se întâlnească în septembrie 1936 să semneze acest tratat, Titulescu este îndepărtat din funcția de ministru al afacerilor externe și acuzat de…sovietofilie.

Litvinov a apreciat înlăturarea lui Titulescu din guvern ca o schimbare a politicii externe a României în favoarea Germaniei (ceea ce s-a și întâmplat, după cum ne arată istoria), comunicând că acordul parafat la Montreux la 21 iulie 1936 nu mai este valabil.

Titulescu a încercat să prevină conflictele internaționale prin utilizarea „forței dreptului” și rămâne să ne întrebăm cum ar fi arătat lumea astăzi dacă acesta nu ar fi fost îndepărtat din funcție și nu ar fi fost acuzat de sovietofilie.

În contextul actual al acuzațiilor de a rusofili cetățenii români care nu sunt „idioții utili” ai Federației Ruse (concept introdus de Stalin, de fapt), ci doar încearcă să aibă o abordare diplomatică, în spiritul „forței dreptului” și al continuării negocierilor, pentru a dezamorsa acest conflict și a ajunge la mult dorita pace, m-am gândit că acest episod din istoria noastră poate vă va pune pe gânduri.

Ad

Exit mobile version