de Rebecca Staudenmaier, preluare Deutsche Welle
În contextul în care Trump va participa la G-7 în Franța și va vizita apoi Polonia, mulți se întreabă de ce o vizită în Germania nu e pe listă. Experții spun că această răceală face parte dintr-o strategie mai amplă.
Președintele SUA, Donald Trump, se va reîntoarce în Europa. Participă la summit-ul G-7 în Biarritz, în sudul Franței, și se întoarce la finele lui august pentru o vizită în Polonia, la comemorarea a 80 de ani de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial.
Și chiar dacă va fi doar la un pas de Germania, nu a dat niciun semn că ar intenționa să o viziteze pe Angela Merkel, nici acum, nici în viitorul apropiat.
În cei doi ani de când e președinte, Trump a întâlnit-o pe Angela Merkel în Germania numai o dată, la summit-ul G-20 de la Hamburg, dar niciodată ca oaspetele ei oficial la Berlin.
Care e problema?
Lista e lungă. De la bugetul Germaniei alocat apărării, poziția față de Iran, sprijinirea gazoductului Nord Steam 2 alături de Rusia și refuzul lui Merkel de a bloca China în proiectele sale majore de infrastructură – iată un set de probleme, pe care cele două țări le văd soluționate diferit.
Dincolo de temele politice, între Trump și Merkel nu a existat niciodată vreo „chimie” atunci când s-au întâlnit personal. La comemorările D-Day (debarcarea trupelor aliate în Normandia) în această vară, Trump a refuzat și să-i strângă mâna cancelarei Merkel. Atitudinea ofensivă față de Germania și contramandarea vizitei în Danemarca, după ce aceasta din urmă a refuzat să-i vândă Groenlanda, fac parte din strategiile de business ale lui Trump, a declarat expertul pentru SUA al Societății Germane pentru Politică Externă (DGAP), Josef Braml, într-un interviu DW. ”Se consideră șeful, face solicitări clare și își premiază sau pedepsește subalternii, dacă aceștia nu-i îndeplinesc cerințele”, a adăugat Braml. ”De aceea, Germania și Danemarca sunt pedepsite prin ignorare. Polonia, pe de altă parte, a reușit să-i facă pe plac președintelui american deocamdată, prin concesii materiale”.
Polonia ”are mai multă influență” decât Germania
În timp ce cuvântul Berlinului a scăzut în greutate la Washington, profilul Varșoviei în relațiile transatlantice s-a conturat tot mai mult, de când e Trump președinte. ”Polonia are o influență mai mare decât Germania. Aș descrie Polonia în momentul de față ca fiind al doilea partener ca importanță (pentru SUA), după Marea Britanie”, a declarat pentru televiziunea publică germană, ARD, Nile Gardiner, de la Heritage Foundation din Washington. Braml, care deține și blogul ”USA Experte”, a avertizat că Polonia și alții ar trebui să fie atenți la noile lor relații diplomatice strânse.
”Actualii ‘prieteni’ ai lui Trump din Europa de Est nu ar trebui să se lase păcăliți. Mai devreme sau mai târziu, SUA va trebui să se reconcilieze cu Rusia din motive geo-strategice, pentru a frâna activitățile extinse ale Chinei”, a declarat acesta pentru DW.
‘O încercare de a diviza UE’
Tratând cea mai mare forță economică a Europei cu indiferență și oferind o atenție specială unor țări care au avut probleme cu Bruxelles-ul pare să facă parte dintr-o strategie mai vastă, și anume crearea unor divizări în interiorul UE.
”Itinerariul lui Trump în Europa este clar menit să producă divizări în UE. Administrația sa a și subliniat acest lucru. Asta e ceea ce cred ei. Sunt oponenții multilateralismului”, a declarat pentru ARD Jacob Kirkegaard, senior fellow în cadrul institutului american Peterson pentru Economie Internațională.
Peter Beyer, coordonatorul guvernului german pentru relațiile transatlantice, a declarat pentru publicația Südwest Presse că, deși menținerea unor relații strânse cu SUA râmâne o prioritate, poziția Washington-ului față de UE ar putea periclita unitatea fragilă a blocului. Trump a susținut în repetate rânduri Brexit-ul și pe actualul premier al Marii Britanii, Boris Johnson, în timp ce ambasadorul SUA în Germania, Richard Grenell, a amenințat recent că SUA și-ar putea retrage trupele din Germania, mutându-le în Polonia. ”Guvernul său a încercat de la bun început să semene discordie între statele UE”, a declarat Beyer. ”Lucru pe care ar trebui să-l luăm în serios.”
