Membru titular al Academiei Române şi Profesor Emerit al Facultăţii de Filosofie din Bucureşti, Alexandru Boboc s-a născut în localitatea Dumbrava, judeţul Mehedinţi, la 20 februarie 1930, potrivit dicţionarului „Membrii Academiei Române / 1866-2003” (Ed. Enciclopedică /Ed. Academiei Române, 2003). El a fost omagiat de ziua sa de agenția națională de știri Agerpres.
OMAGIUL AGENȚIEI AGERPRES:
A absolvit cursurile liceale, după care a urmat Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti, obţinând, în 1957, licenţa, cu o lucrare despre „Apriorismul kantian”.
După terminarea facultăţii a fost succesiv preparator, asistent, lector, conferenţiar, iar din 1972, profesor universitar. În 1964 şi-a luat doctoratul în filosofie cu teza „E. Cassirer şi teoria cunoaşterii a neokantianismului”.
Lucrările sale tratează o arie tematică largă: istoria filosofiei universale (în perspectivă comparată); filosofia valorilor şi a culturii; filosofia istoriei; semantica; filosofia limbajului; istoria şi filosofia ştiinţei.
„Kant şi neokantianismul” (1968) este prima sa lucrare de proporţii, care cuprinde toate şcolile, direcţiile şi tendinţele în neokantianism. Urmează „Istoria filosofiei contemporane” (1976), „Filosofie contemporană” (1980, 1982), premiate de Academia Română, „Filosofia contemporană. Orientări şi stiluri de gândire” (1995), „Limbaj şi ontologie. Semiotica şi filosofia modernă a limbajului” (1997), „Semiotică şi filosofie. Cu texte de referinţă” (1998), „Hermeneutică şi ontologie. Prolegomene la o reconstrucţie modernă în filosofia culturii” (1999), „Cunoaştere şi comprehensiune” (2001), „Creaţia şi opera în perspectiva filosofiei culturii” (2003), „Formă şi valoare în orizontul filosofiei culturii” (2005), iar mai recent „Filosofie şi ştiinţă în epoca modernităţii târzii. Reconstrucţii filosofice sub impactul spiritului ştiinţific modern” (2012), „Filosofie şi cultură. Reevaluare şi reconstrucţie modernă în filosofie (de la Nietzsche la Heidegger)” (2013), conform http://filosofie.unibuc.ro.
Totodată, a publicat şi o serie de sinteze, între care: „Neopozitivismul şi ştiinţa contemporană” (1973), „Fenomenologia şi ştiinţele umane” (1979), „Adevăr şi conştiinţă istorică (Hermeneutica şi ştiinţele umane)” (1988). A desfăşurat o susţinută activitate de traducere, realizând prima traducere în limba română a unor lucrări principiale ale întemeietorului fenomenologiei moderne, H. Husserl.
A participat cu articole în: „Revista de filosofie”, „Revue Roumaine des Sciences Sociales, Série Philosophie et Logique”, „Transilvania”, „Tribuna”, „Revista de istorie şi teorie literară”, „Secolul XX”, „Kant-Studien”, „Voprosy filosofi”, „Filozoficky casopis”.
A avut comunicări la congrese internaţionale (Filosofie, Düsseldorf – 1978; Logică, Hannover, 1988; Kant, Mainz, 1981; Leibniz, Hannover, 1988; Kant, Mainz, 1990; Leibniz, Hannover, 1994; Kant, Berlin, 2000; Hegel, Zagreb, 2000; Leibniz, Berlin, 2001), la simpozioane de metodologie a istoriei filosofiei (Varna, 1971; Praga, 1976; Berlin, 1978; Praga, 1980; Berlin, 1984) şi la dezbateri şi sesiuni ştiinţifice (din România şi Germania; Ungaria; Bulgaria; Rusia; Iugoslavia; Franţa; Italia; Olanda), potrivit http://filosofie.unibuc.ro.
Este membru al Societăţii de Studii Clasice din Bucureşti, al Asociaţiei Germaniştilor din România, al Asociaţiei Române de Semiotică, al Societăţii „Kant” din Bonn/Mainz, şi al Societăţii „Leibniz” din Hanovra. Academia Internaţională de Drept Economic şi Arte audiovizuale din Chişinău i-a conferit în aprilie 1998 titlul de Doctor Honoris Causa. În aprilie 2013, Alexandru Boboc a fost numit Doctor Honoris Causa al Universităţii Ştefan cel Mare din Suceava.
În 1991, Alexandru Boboc a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar din 2012 este membru titular.