În ciuda prevederilor legale, Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazul” nu a transmis nici până astăzi documente necesare Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNTADCU) pentru a lua o decizie în privinţa tezei de doctorat a premierului Mihai Tudose. Academia, care este subordonată Serviciului Român de Informaţii (SRI), trebuia să transmită aceste documente cel mai târziu la începutul lunii august, scrie Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI).
În 2015, CRJI a dezvăluit că în teză există zeci de pagini plagiate, iar în iulie 2017, pe baza acestui material, publicaţia România Liberă a sesizat CNATDCU.
Teza de doctorat cu titlul „Protecţia infrastructurii critice – element strategic dinamic în sectorul de securitate” a fost susţinută de Mihai Tudose în 2010. Conducător ştiinţific al tezei a fost profesorul universitar Constantin Onişor. Într-un material publicat în august 2015, CRJI a făcut public faptul că aproximativ o treime din lucrare era plagiată. Fapt inedit, Radu Andriciuc, autorul unei lucrări din care erau preluate, fără sursă, zeci de pagini a declarat că „Domnul Tudose m-a contactat şi i-am cedat drepturile de proprietate, ca pentru orice marfă. Era 2008 şi aveam nişte probleme financiare, vă aduceţi aminte ce au păţit bugetarii (scăderea veniturilor cu 25%, din cauza crizei, a avut loc însă în 2010 n.r.), plus că fiul meu dădea Bacalaureatul. A fost vorba de câteva mii de euro”.
Titlul obţinut în 2010 i-a permis lui Tudose să devină asistent universitar şi, ulterior, lector universitar la Academia Naţională de Informaţii. Cu toate acestea, atât Academia, cât şi Tudose au susţinut că ultimul nu a predat niciodată.
Lucrarea de doctorat a fost publicată la RAO International Publishing Company. La începutul şi la sfârşitul volumului au semnat cuvinte laudative fostrul adjunct al şefului SRI, Florian Coldea, respectiv şeful din acea vreme al instituţiei, George Maior.
CITAT DIN LAUDATIO:
“Lucrarea “Infrastructura critică- model şi strategie managerială” aduce o certă contribuţie atât în plan conceptual cât şi în abordarea managerială a riscurilor din domeniu, la eforturile de realizare a unui mecanism eficient şi flexibil de protecţie a infrastructurilor critice, în concordanţă cu riscurile la adresa acestora indentificate la nivel naţional. Analiza riguroasă a conexiunilor dintre componenta de securitate şi sistemele de infrastructuri, evaluarea detaliată a problematicii- plecând de la definirea conceptelor, studiul infrastructurii critice militare, evidenţierea ameninţărilor la care sunt expuse acestea- dar, mai ales, formularea unor opţiuni strategice şi a unor sugestii valabile de operaţionalizare a unui sistem coerent de protecţie sunt doar câteva dintre argumentele care determină originalitatea şi noutatea abordării”
Gl.bg. Coldea Florian