Cercetarea „sistematică” şi „competentă” a arhivei Brâncuşi aflată la Muzeul de Artă Modernă din Paris a relevat că nu există niciun document scris şi nicio declaraţie care să ateste dorinţa sau intenţia artistului de a dona atelierul său statului român, a informat, luni, Academia Română conform Agerpres.
„Ziua de naştere a lui Constantin Brâncuşi, 19 februarie, a devenit zi naţională, prilej bine-venit de omagiere a sculptorului român, recunoscut pe plan mondial ca deschizător de noi drumuri în arta modernă. Este însă de datoria noastră să atragem atenţia atunci când, în astfel de ocazii, dar nu numai, spaţiul public este invadat de afirmaţii care falsifică grav biografia brâncuşiană şi induc în eroare opinia publică. Una dintre acestea este afirmaţia potrivit căreia Brâncuşi ar fi donat statului român atelierul său cu tot conţinutul, donaţie ce ar fi fost refuzată de către Academia Română”, se arată într-o precizare a Secţiei de Arte, Arhitectură şi Audiovizual a Academiei.
Potrivit sursei citate, procesul-verbal al şedinţei Secţiunii de Ştiinţa Limbii, Literatură şi Artă a Academiei Române din 7 martie 1951, invocat de către cei ce susţin, „fără nicio bază documentară”, existenţa unei oferte de donaţie, consemnează, de fapt, desfăşurarea unei reuniuni obişnuite, care începe cu prezentarea raportului de activitate pe luna precedentă şi continuă cu o discuţie despre opera lui Paciurea şi Brâncuşi, privite în cadrul distincţiei care se făcea în epocă între realism şi formalism.
„Opiniile participanţilor sunt uneori doar subiective, alteori conjuncturale şi oportuniste. În acest context, se fac referiri şi la oportunitatea prezenţei unor lucrări ale celor doi sculptori în Muzeul de Artă bucureştean. Precizăm că numai cu două luni înainte, în decembrie 1950, se deschisese în fostul Palat Regal Galeria naţională de artă, unde figurau două opere de tinereţe ale lui Brâncuşi, Portretul pictorului Dărăscu şi Somnul, ambele provenind din fostul Muzeu Simu. Noul muzeu deschis la Palat nu avea, de altfel, în patrimoniul său, la acea dată, alte sculpturi de Brâncuşi. Procesul-verbal menţionat nu conţine niciun fel de referire, nici explicită, nici interpretabilă, la o posibilă donaţie oferită de sculptorul român stabilit la Paris din 1904”, arată Academia.
Cercetarea „sistematică” şi „competentă” a arhivei Brâncuşi aflată la Muzeul de Artă Modernă din Paris a relevat, conform Academiei Române, că „nu există niciun document scris şi nicio declaraţie care să ateste dorinţa sau intenţia lui Brâncuşi de a dona atelierul său statului român”.
„Din cele de mai sus reiese cu claritate că acest proces-verbal nu poate constitui un argument pentru a afirma existenţa unui ipotetic refuz al unei ipotetice donaţii. Deşi a părăsit România la vârsta de 28 de ani, Brâncuşi a continuat să-şi iubească ţara. Dar a iubit şi a preţuit în egală măsură Franţa, ţara sa de adopţie, căreia a decis să-i lase prin testament atelierul său din Impasse Ronsin, beneficiind de susţinerea prietenilor şi admiratorilor săi artişti, scriitori şi istorici de artă”, subliniază Academia Română.
