Tribunalul Cluj a respins contestația la măsura arestării preventive a tinerei mame care alăptează un bebeluș de trei luni. Avocata ei spune că este șocată de hotărârile judecătorilor. Judecătorul care a dispus arestarea arată în motivare că faptul că inculpata are doi copii în întreținere, din care unul de trei luni, ”nu este în măsură să justifice dispunerea unor măsuri mai uşoare”, scrie Clujust.
Inculpata prin avocata ei a atacat cu contestație măsura arestării preventive dispusă de un judecător de drepturi și libertăți de la Judecătoria Cluj-Napoca în 13 aprilie.. Contestația a fost respinsă de un judecător de drepturi și libertăți de la Tribunalul Cluj. Avocata Anca Rebrean spune că s-ar putea face sesizare la CEDO: ”Practic, copilul execută pedeapsa alături de mamă, întrucât este privat de alimentație, de somn în condiții normale. Un arestat preventiv are dreptul la patru vizite pe lună. Clienta mea deja și-a consumat zilele pentru a-și alăpta copilul. Pot apărea probleme de sănătate și la mamă, precum febra laptelui, din cauza faptului că este întreruptă alăptarea. Din arest ar putea ajunge direct în spital. Măcar acolo ar putea alăpta. Eu sunt șocată de când am auzit pronunțarea de la Judecătorie. La Tribunal a fost o doamnă judecător și mă așteptam să înțeleagă situația. Parcă nu-s oameni.”, a declarat avocata pentru Clujust.ro.
Mai jos puteți citi ce a scris judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătorie în încheierea de arestare preventiv despre referitor la situația familială a tinerei acuzate de furt și tentativă de furt. Aceasta a furat 150 de lei și două telefoane de la persoane diferite în zona centrală a Clujului.
”Faptul că inculpata are doi minori în întreţinere, din care unul de vârstă foarte fragedă (trei luni), care necesită atenţia acesteia, nu este în măsură să justifice dispunerea unor măsuri mai uşoare, raportat la gravitatea acuzaţiei care i s-a adus, precum şi la necesitatea realizării scopurilor de mai sus. Tocmai în considerarea faptului că are doi copii minori în întreţinere, inculpata, chiar şi după punerea în mişcare a acţiunii penale în două dosare penale anterior menţionate, a continuat să persevereze în activităţi infracţionale, cel puţin existând suspiciunea rezonabilă în acest sens.
De altfel, în ceea ce priveşte presupusa faptă din data de 27.03.2017, în dauna persoanei vătămate G……., din probele arătate mai sus rezultă suspiciunea că a fost ajutată de alte două persoane de sex feminin, în incinta magazinului ……., dintre care una din ele având în braţe un copil minor, conform procesului-verbal de vizionare a imaginilor (…..) şi declaraţiei persoanei vătămate care a vizionat imaginile surprinse de camerele de supraveghere (…..) şi care a relatat că inculpata era “însoţită de altă persoană de sex feminin care ţinea în braţe un bebeluş”. În aceste condiţii, nu i se poate acorda inculpatei un tratament favorabil, pe considerentul că trebuie să se îngrijească de cei doi minori, având în vedere că presupusa faptă ar fi fost comisă chiar în prezenţa unui copil minor, fiindu-i indiferent acest lucru.
În ceea ce priveşte analogia invocată de avocatul inculpatei, în sensul că art. 589 C.proc.pen. prevede că nu se poate dispune executarea unei pedepse de către o persoană care are în întreţinere un copil mai mic de un an, fapt care conduce la concluzia că, cu atât mai mult, nu ar trebui dispusă măsura arestării preventive, judecătorul constată că această apărare este neîntemeiată.
În primul rând, contrar susţinerilor de mai sus, potrivit dispoziţiilor art. 489 alin. 1 C.proc.pen. executarea pedepsei poate fi amânată, amânarea nefiind obligatorie a fi dispusă.
În al doilea rând, tratamentul similar invocat de avocatul inculpatului nu poate fi aplicat, fiind vorba despre situaţii diferite, întrucât natura ori scopul acestor două măsuri este diferită. Astfel, în timp ce executarea pedepsei are ca scop asigurarea echilibrului dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, şi menţinerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală, conform art. 3 alin. 1 din Legea nr. 253/2013, măsura arestării preventive, are un scop preventiv, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni pe durata luării acesteia, aşadar cel puţin în mod temporar, şi înlăturarea riscului de tulburare a ordinii publice, aşa cum aceste scopuri au fost reţinute mai sus de către judecător. Prin urmare, este neîntemeiată aplicarea unui tratament juridic identic unor situaţii diferite, iar respingerea automată a propunerii de arestare preventivă pentru unicul considerent că inculpata are doi minori în întreţinere, dintre care unul de vârstă foarte fragedă (trei luni), ar împiedica atingerea scopurilor pentru care pot fi luate măsurile preventive (art. 202 C.proc.pen.), şi ar favoriza creşterea riscului perseverenţei infracţionale.
Nu în ultimul rând, situaţia familială a inculpatei nu a împiedicat-o pe aceasta să săvârşească în continuare presupuse fapte penale, din probe rezultând suspiciunea că ar fi săvârşit faptele la aproximativ o lună de la naşterea celui de-al copil, acţiunile penale anterioare s-ar fi pus în mişcare chiar în timp ce era însărcinată cu al doilea copil, iar antecedentele penale au relevat că a mai săvârşit fapte penale contra patrimoniului, în timp ce îl avea în întreţinere pe primul copil minor, iar bunurile aparent sustrase nu sunt dintre cele strict necesare creşterii acestora, motiv pentru care măsura arestării preventive nu poate fi considerată disproporţionată.”, se arată în motivarea încheierii de arestare preventivă.
