Poeta şi activista civică Ana Blandiana, preşedinta Academiei Civice, a afirmat luni seară că o întrebare legată de ameninţarea pe care o mai exercită în prezent comunismul este încă actuală, transmite Agerpres.
„Sunt întoarsă de trei sau patru zile din China şi din Hong Kong. Trebuie să spun că întrebarea dacă comunismul mai este o ameninţare este pentru mine o întrebare absolut actuală. Eu cred că comunismul este o ameninţare în mai multe feluri. Pentru că am spus de China, este o ameninţare şi la modul cel mai direct, că există o mare putere, o mare putere inclusiv economică (…) şi care îşi propune să înfrângă capitalismul păstrând teroarea neschimbată”, a spus Blandiana la o dezbatere despre aniversarea a „30 de ani de la căderea Zidului Berlinului şi a Cortinei de Fier”.
Ea a mărturisit că a trăit în Hong Kong un sentiment „ca şi când ar fi revisat istoria României”.
„Am avut sentimentul că ei se află acum exact în punctul în care eram noi în ’45. Aceiaşi studenţi care se află în stradă împotriva unei mari puteri fără nicio şansă de fapt, pentru că marea putere n-o să cedeze niciodată, iar ei, în cele din urmă, vor obosi. Deocamdată sunt de-un eroism absolut extraordinar”, a spus poeta.
La dezbaterea susţinută împreună cu politiciana germană Marianne Birthler, în cadrul seriei de Conferinţe de la Ateneul Român şi moderată de jurnalistul Matei Martin, Ana Blandiana a spus că alte forme de resuscitare a comunismului ar fi „felul în care, în lumea liberă şi bogată, lucrurile ar începe sau încep, din când în când, să nu funcţioneze cum trebuie” sau postcomunismul.
„Inegalităţile care nasc nemulţumiri, disfuncţionalităţile, care nasc proteste, pot să se afle la baza unor seminţe de comunism care, încurajate de puterile comuniste sau foste comuniste, care, în mod evident au antene în Europa liberă de zeci de ani, şi să devină periculoase. Pe de altă parte există ceea ce eu numesc postcomunismul din punct de vedere psihologic. Există această conştiinţă a oamenilor simpli cărora a fi liberi li se pare mai greu decât a nu fi fost liberi. Este clar că este mai greu să fii liber. Este clar că este mai greu să hotărăşti tu şi să răspunzi tu pentru ce va fi viaţa ta. Şi-atunci, întotdeauna ei vor avea tendinţa să spere că se pot baza pe un stat care le dă cât le dă, dar îi ţine la sânul lui. Această tendinţă care a fost educată de la începutul comunismului – se spunea ‘Tătucul Stalin’, nu? – a lăsat în mod evident urme”, a afirmat Ana Blandiana.
