spot_img
2.4 C
București
joi, decembrie 19, 2024
AcasăDezvaluiri(Ne)decorații lui Iohannis

(Ne)decorații lui Iohannis

-

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpoltics

Ziua de 1 decembrie a fost, anul acesta, una mai specială: pe lîngă aniversarea Marii Uniri, a fost și prima zi națională din cel de al doilea mandat prezidențial, obținut prin alegerile din 24 noiembrie. Un mandat care a încununat, declarativ cel puțin, lupta președintelui cu ”hidra pesedistă”, firul călăuzitor al primilor săi cinci ani la Cotroceni. Proclamînd marea victorie în fața PSD, ar fi fost de așteptat ca președintele să arunce o ploaie de decorații și onoruri peste cei care i-au fost alături în această luptă pe viață și pe moarte. De ce nu a făcut-o?

Am fost, probabil, primii care atrăgeam atenția, zilele trecute, că la scurt timp după alegeri, Klaus Iohannis a revărsat un potop de avansări în grade și de decorări ale șefilor serviciilor secrete autohtone, SRI, SIE, STS, SPP, ale unor oameni din MAI și MApN șamd. Interesant de aflat meritele, bunăoară, ale celor din STS care au dat cunoscutul chix în cazul Caracal, soldat cu decapitarea serviciului.

”Securitatea națională reprezintă condiția fundamentală a existenței națiunii și a statului român și urmărește să asigure starea de normalitate la care aspiră societatea, cetățenii și Statul Român, pe temeiul eforturilor care vizează deplina instaurare a legalității, făurirea prosperității economice, echilibrul social și stabilitatea politică. România normală este România în care cetățeanul are încredere în stat, în instituțiile acestuia și în care se simte în siguranță și protejat.” grăit-a președintele la ceremonia de vineri, de la Cotroceni, după decorarea oamenilor din servicii.

Zeci și zeci, poate sute, de persoane decorate ori avansate, cu numele secretizate, nu de alta, dar să nu periclităm siguranța națională cînd le așternem epoleții pe umeri.

O răsplată pe deplin cuvenită, știută fiind încrederea maximă pe care o au în acest moment cetățenii în instituțiile statului.
În acele instituții care gazează cetățenii la proteste de stradă, care nu pot lămuri luni de zile cazul a două copile răpite, care bat pasul în tragedia de la Colectiv, care pierd lupta cu oile înecate, care audiază 5000 de martori într-un singur proces, fie el și al revoluției și exemplele ar putea continua. Da, ultimii ani au adus cu sine o mare creștere a încrederii cetățenilor în instituțiile statului, în special în cele din domeniul siguranței.

Adevăratele semne de întrebare nu sunt ridicate, totuși, de suspecta generozitate a președintelui față de băieții din serviciile secrete. O generozitate care pare să explice una dintre marile ciudățenii ale anului: de ce a vrut Iohannis să aniverseze Revoluția din decembrie 1989 în ziua de 20 mai. Iar răspunsul, de abia acum întrezărit, e că președintele dorea ca avansările în grad din servicii să aibă loc, în mod excepțional, cu cîteva zile înaintea alegerilor europarlamentare și nu la final de an, după ce ambele alegeri se vor fi epuizat.
Nu s-a putut, din cauza reacției opiniei publice, dar s-a terminat, oricum, totul cu bine.
Președintele și-a văzut sacii electorali în căruță, de acum poate să-și răsplătească oamenii devotați, cu numerele 1 și 2 din SRI în frunte.

Cum spuneam, adevăratele semne de întrebare legate de ceremoniile cotroceniste din ultimele zile vine nu dinspre comunitatea de informații, ci dinspre societatea civilă.

Pentru președinte, ordinea priorităților a fost clară: întîi a decorat societatea militară, abia ulterior pe cea civilă.

Dincolo de asta, surpriză maximă: oamenii societății civile au fost niște dezertori politici, precum Sorin Câmpeanu, figuri controversate precum Daniela Vișoianu, cîteva universități incluzînd omniprezenta ”Lucian Blaga” din Sibiu, universitarul Mircea Dumitru, recent deconspirat drept turnător la Securitate, un actor craiovean, cîteva muzee și cam atît.

Bomba nucleară, zicem noi, e absența de pe lista civililor decorați de Iohannis – la capătul unui mandat marcat de lupta împotriva ciumei roșii – exact a celor care s-au implicat cel mai mult în această bătălie. A celor care, măcar în aparență, au riscat cel mai mult.

E vorba de ONG-urile anticorupție care s-au ocupat ani de zile de organizarea mișcărilor de protest, de liderii lor, de personalitățile publice care s-au aflat, la propriu, în stradă, de intelectualii care s-au luptat cu măsurile guvernărilor pesediste etc.

Iohannis nu i-a decorat pe cei de la Corupția ucide, de la Inițiativa România, de la VedemJust, de la Asociația Civică ProFest, Asociația România Vie, Miliția Spirituală, Centrul Român pentru Politici Europene, Corupția Ucide, Freedom House România, Geeks for Democracy, grupurile #Rezist din întreaga țară și din diaspora.

Nu i-a decorat pe filosoful Mihai Șora, scriitorii Ana Blandiana și Mircea Cărtărescu, muzicianul Tudor Chirilă, actorii și regizorii Maia Morgenstern, Oana Pellea, Sanda Manu, Dragoș Bucur, Lia Bugnar, Dan Bordeianu, Cătălina Grama, Victor Rebengiuc, Medeea Marinescu, cântărețele Delia Matache ori Dana Nălbaru, gimnasta Andreea Răducan și mulții alții care s-au aflat direct în stradă ori au sprijinit protestele în fel și chip.
Nu l-a decorat pe cetățeanul cu plăcuța suedeză, nici pe tînăra cu ”Mă piș pe el de vot”, nici pe Marin Ceaușescu, Florin Bădiță, Cristi Dide, Mălin Bot, Sandi Matei, Angie, Grigore Cartianu, C.T.Popescu, Ioana Ene Dogioiu, nici pe cei de la Rise Project.
Nu a fost decorat de către președinte nici filantropul George Soros.

Dacă mandatul lui Iohannis a fost definit în principal de lupta împotriva guvernelor PSD, atunci toți cei sus pomeniți meritau să li se recunoască meritele civice de la cel mai înalt nivel la fel de mult ca lui Sorin Câmpeanu ori Mircea Dumitru.

La finalul unui mandat victorios, Klaus Iohannis nu i-a adus aproape, într-o manifestare omagială, organizată special la palatul Cotroceni, pe niciunul dintre cei care l-au susținut ani de zile în bătălia contra ciumei roșii și în mijlocul cărora a descins personal cînd a simțit nevoia.

I-a adus, în schimb, i-a onorat și avansat pe cei din serviciile secrete.

De unde această ingratitudine prezidențială?

Un apropiat mai mucalit îmi explică: atunci cînd onorezi șefii, nu are sens să te mai complici și cu angajații.
Dar, e, desigur, doar o malițiozitate pe care noi nu o vom lua în serios. Și vom continua să așteptăm explicații oficiale de la vechiul-nou președinte. 

- Advertisement -
spot_img
spot_img
- Advertisment -spot_img
spot_img