Proiectul privind instituirea de municipalitate a unei cote de 5% asupra preţului obţinut din vânzările de bunuri culturale efectuate prin licitaţii, anticariate, consignaţii şi case de amanet din Bucureşti a fost dezbătut public, joi, mai mulţi reprezentanţi ai pieţei de artă exprimându-şi nemulţumirile, transmite Agerpres.
„Hotărârea ce se doreşte a fi pusă în aplicare va falimenta cu siguranţă această zonă – comerţul cu arte, galeriile, casele de licitaţie, anticariatele şi aşa mai departe”, a spus Lucia Valentina Stanciu, reprezentantul a două galerii de artă din Bucureşti.
Ştefan Grimberg, preşedintele Patronatului Comercianţilor de Artă din România, a spus că, dacă proiectul ar fi adoptat, ar fi „bomboana pe colivă a comerţului de artă”.
„Am avut două întâlniri pe tema acestui proiect de hotărâre. (…) reprezentanţii pieţei de artă, printre care mă număr şi eu, au subliniat faptul că proiectul e inoportun, pentru că urmează să se aplice într-o perioadă în care piaţa de artă a căzut dramatic, de la criza din 2008, preţurile obiectelor de artă s-au înjumătăţit şi au ajuns chiar la un sfert din valoarea lor de acum 10 ani”, a declarat Grimberg.
El a menţionat că în Capitală au rămas doar 26 de galerii de artă din 288, iar din 30 de case de licitaţii mai sunt două active, dintre care una „de-abia îşi trage sufletul”.
Grimberg a adăugat că proiectul are multe „greşeli şi de inadvertenţe”.
Alexandru Ghilduş, preşedintele de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici din România, a semnalat că în proiect se afirmă că se colectează sumele respective pentru a utilizate în zona restaurărilor lucrărilor de patrimoniu, iar la un alt articol se spune că din sumele colectate anumite componente pot fi utilizate pentru alte acţiuni pe care Primăria le poate întreprinde.
Potrivit acestuia, declararea fiecărei vânzări a unui bun cultural de către cumpărătorul persoană fizică sau juridică şi de către comerciant este un lucru „abuziv”. „Cumpără un străin o lucrare, poate fi un ou încondeiat, şi îl opreşte cineva la vamă că nu are declaraţia făcută? E absurd şi aberant”, a declarat Ghilduş.
În opinia sa, dacă proiectul va fi pus în practică, nu va putea fi aplicat, pentru că nu există definirea bunului cultural.
„Am dori să se retragă proiectul (…) să se producă o hotărâre care în primul rând să definească ce e bunul cultural (…) şi în mod special să se ofere o hotărâre care pe de o parte oferă ceva, pe de altă parte cere ceva şi atunci ce soliciţi? Nişte bani, nişte taxe pe care cineva să le dea în ce scop? În scopul, zic eu, nu numai al reabilitării patrimoniului, ci al creării patrimoniului”, a adăugat Ghilduş.
Oana Zaharia a spus că „legea de la care se pleacă în acest proiect nu este una clară”.
„Noi ne-am întâlnit şi în grupuri mai restrânse în cursul ultimelor două săptămâni tocmai ca să dezbatem acest proiect de hotărâre. Proiectul în sine a avut ca scop iniţierea acestor discuţii. Legea de la care se pleacă în acest proiect nu este una clară şi în forma în care e acum am căzut cu toţii de acord că e neaplicabilă. Ceea ce ne dorim în continuare e să ajungem la nişte concluzii care să poată genera acest algoritm de creare de fonduri pentru susţinerea culturii, indiferent de cine e la putere (…) să sperăm că o să reuşim să ne coordonăm cu toţii şi să aducem dezbaterii un proiect care să aibă urmările pe care le dorim cu toţii”, a afirmat Zaharia.
Ea a subliniat că „punctul de plecare e definirea bunului cultural (…) nu avem o definiţie clară a bunului cultural”.
Proiectul prevede că de la 1 iulie se instituie o cotă de 5% asupra preţului obţinut din vânzările de bunuri culturale efectuate prin licitaţii, anticariate, consignaţii şi case de amanet. Conform proiectului, cota de 5% se instituie şi asupra preţului de vânzare al reproducerilor realizate de pe bunuri culturale mobile proprietate publică şi introduse în circuitul comercial. Cotele se vor adăuga la preţurile de vânzare ale bunurilor respective.
