De Narcisa Iorga, preluare facebook
Nu plânge, Ană!
…Mai ales la televizor! Poți să plângi acasă, unde nu te vede nimeni. Sau, hai, poți să plângi în fața apropiaților, a mamei, dar tu nu ai voie să plângi la televizor. Nici să te victimizezi, că se vrea oprirea ta și distrugerea carierei tale. Știi de ce, Ană? Pentru că și tu ai făcut la fel cu alții, cu sutele. Și ei n-aveau voie să iasă la televizor, căci riscau să fie reținuți a doua zi pentru divulgarea de informații nedestinate publicității. Nu aveau voie nici să se apere de acuzele aduse prin comunicatele tale de presă, căci erau imediat reclamați că atacă justiția. Ziceai că procesele se poartă în instanță, nu la televizor.
Nu plânge, Ană!
…și nu mai spune că e ciudat că ți s-a deschis un dosar tocmai când te pregăteai să preiei o funcție. Tu i-ai învățat așa pe cei care acum te hăituiesc.
Nu plânge, Ană!
Fii veselă, căci tu poți ceea ce alții n-au putut să facă, oricât de mult ar fi pierdut în viață, inclusiv părinți, duși cu oful copilului care le jurase că n-a făcut nimic.
Nu plânge, Ană, că te faci de râs! Un om puternic nu are voie să plângă atunci când crede că e lovit pe nedrept. Un om puternic luptă. Și e demn. Chiar dacă moare de durere.
Dacă nu poți, atunci să plângi! Înseamnă că meriți.