Măsurile preventive trebuie limitate în timp, indiferent de faza procesuală în care se pot dispune, potrivit motivării deciziei prin care Curtea Constituţională a României (CCR) a decis că o sintagmă din Codul de procedură penală privind durata controlului judiciar contravine legii fundamentale.
„Curtea constată că măsurile preventive trebuie limitate în timp, prin reglementarea unei durate maxime pentru care se pot dispune, indiferent de faza procesuală în care acestea se pot dispune. Cu alte cuvinte, în cazul măsurilor preventive, indiferent de natura privativă sau neprivativă de libertate a acestora, legiuitorul este obligat să reglementeze durata maximă pentru care acestea se pot dispune. Mai mult, dacă legiuitorul a ales să reglementeze o durată maximă a măsurilor preventive, distinct pentru fiecare etapă procesuală, atunci acesta are obligaţia stabilirii unei durate maxime a acestora pentru fiecare fază procesuală”, se arată în motivare.
Instanţa constituţională a constatat că legiuitorul nu a stabilit o durată maximă a controlului judiciar în faza apelului, în ciuda unei decizii anterioare a CCR.
„Faptul că legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia constituţională de a reglementa durata maximă a măsurii controlului judiciar şi pentru etapa procesuală a apelului determină o nesocotire a deciziei Curţii Constituţionale nr. 712 din 4 decembrie 2014, cu consecinţa încălcării prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţie. (…) Curtea constată că adoptarea de către legiuitor a unor norme contrare celor hotărâte într-o decizie a Curţii Constituţionale, prin care se tinde la păstrarea soluţiilor legislative afectate de vicii de neconstituţionalitate, încalcă art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală”, se mai menţionează în motivare.
Plenul CCR a luat în dezbatere, pe 22 februarie, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului 215 indice 1 alineatul (8) din Codul de procedură penală, prevederile criticate având următorul conţinut: „În cursul judecăţii în primă instanţă, durata totală a controlului judiciar nu poate depăşi un termen rezonabil şi, în toate cazurile, nu poate depăşi 5 ani de la momentul trimiterii în judecată”.