Astăzi se împlinesc 86 de ani de când sculptorul Constantin Brâncuşi a fost decorat, la Bucureşti, cu ordinul “Meritul cultural pentru arta plastică”, la propunerea lui Nicolae Iorga. Ordinul Meritul Cultural este o decorație acordată pentru realizări deosebite în domeniul cultural, care a fost înființat în 1931 printr-un Decret Regal. Constantin Brâncuşi a mai fost decorat şi cu ordinul “Steaua României”, în anul 1923.
Sculptorul se întorsese în ţară pentru câteva zile, iar autorităţile vremii au profitat de vizita sa pentru a-i înmâna ordinul “Steaua României”, la Sinaia. O altă recunoaştere a fost aceea din 1990, la 33 de ani de la moartea sculptorului, când Brâncuşi a fost numit membru post-mortem al Academiei Române. Însă relaţia lui Brâncuşi cu autorităţile române, ce-i drept, cu cele comuniste, a fost una cu năbădăi.
În anul 1951, Constantin Brâncuşi hotărăşte să doneze statului român lucrările aflate în atelierul său de la Paris. Spre surprinderea marelui artist, la solicitarea academicienilor din acea perioadă, autorităţile comuniste îi refuză oferta.
Academicienii au refuzat categoric această propunere, deoarece considerau că artistul nu respectă tiparele clasice ale domeniului în care activa şi îl acuzau pe Brâncuşi că luase contact cu lumea artistică pariziană, despre care spuneau că îl influenţase în mod negativ.
Specialiştii români spuneau despre sculptor că, deşi folosea în operele sale de artă elemente ale artei populare româneşti, îşi exprimă viziunea prin mijloace tipic „burgheze”.
La şedinteţe Academiei au participat, printre alţii, Mihail Sadoveanu, Iorgu Iordan, George Călinescu şi Gala Galaction. Părerile academicienilor au fost împărţite. Pe de o parte, Alexandru Toma şi George Călinescu refuzau categoric propunerea sculptorului, acuzându-l de faptul că era „duşman al regimului” şi că „nu se exprimă cu mijloace proprii acestei arte”; de cealaltă se aflau, printre alţii, Camil Petrescu, Geo Bogza şi Victor Eftimiu, care erau de părere că Brâncuşi reprezintă un adevărat simbol pentru români şi ar trebui ca poporul său să îi recunoască adevărata valoare.
Constantin Brâncuşi dorea să doneze statului român 230 de sculpturi, 41 de desene, 1600 de fotografii, dar şi unelte și piese de mobilier.
După ce a aflat decizia autorităţilor române de a-i refuza donaţia, Brâncuşi a renunţat la cetăţenia română, la 1 august 1951, şi a cerut cetăţenia franceză, pe care a obţinut-o în anul următor. Constantin Brâncuşi şi-a retras oferta pe care o făcuse statului român şi a donat Franţei toate operele din atelierul său de la Paris.
