Ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, creşterea curentului populist şi eurosceptic, presiunea migratorie, atitudinea unor ţări din Europa centrală şi de răsărit care nu se mai recunosc în proiectul pluricultural al Bruxelles-ului, iată doar cîteva dintre motivaţiile acestui mini-summit de la Versailles. Criza economică declanşată în 2008, politica anti-europeană a lui Vladimir Putin şi tentaţia izolaţionistă a lui Donld Trump completează tabloul.
Mai multe scenarii au fost propuse de preşedintele Comisiei europene, Jean-Claude Juncker, pentru reconfigurarea proiectului european, iar Franţa şi Germania par să fi adoptat cel numit al „Europei cu mai multe viteze”. Ideea nu este chiar nouă, şi la drept vorbind Europa „cercurilor concentrice” există deja, dacă ţinem cont de realitatea zonei euro şi a Spaţiuului Schengen.
Liderii care se reunesc la Versailles nu vor face nici o declaraţie specială, ca atît mai mult cu cît unele ţări europene s-au simţit excluse de la acest moment de reflecţie. Pentru Franţa şi Germania însă, care au o responsabilitate istorică faţă de construcţia europeană, era important să joace pe cartea iniţiativei. Nu toate ţările membre ale Uniunii Europene au acelaşi nivel al ambiţiilor, spun de fapt Parisul şi Berlinul.
Este normal deci ca ţările care doresc şi sunt capabile să joace jocul unei integrări mai profunde să poată avansa spre acest obiectiv cu o viteză mai mare decît altele. De notat totuşi că nici un fel de decizii importante nu vor putea fi luate la nivel european înainte de alegerile prezidenţiale din Franţa şi de cele legislative din Germania. 2017 rămîne deci un an la reflecţiei, poate 2018 să devină anul lansării Europei cu mai multe viteze.
