Moscova pretinde că duce în Siria un război modern și chirurgical. Dar, de fapt, nu face decât să aplice strategia sovietică a zdrobirii complete, inclusiv a civililor, acuză revista franceză le Nouvel Observateur.
”La fel ca în Verdun și mai târziu la Stalingrad sau la Berlin, Rusia își strivește mai întâi adversarul – indiferent de costul uman – sub o ploaie de bombe.
Așa a fost și în timpul războiului din Cecenia, unde capitala Groznâi a fost mai întâi transformată în ruine. În Siria, 20 de ani mai târziu, rușii pretind că duc un război 2.0, „high tech”. Un adevărat conflict al secolului 21, care demonstrează modernizarea armatei ruse, condusă de Vladimir Putin.
Și se oferă mai ales dovada atacurilor cu rachete de croazieră „Kaliber” (care costă 1,2 milioane de dolari fiecare), lansate asupra rebelilor din Siria de flota rusă din Marea Caspică. Dar ceea ce rușii uită să spună este că cele mai multe dintre aceste rachete și-au ratat țintele. Patru dintre ele au aterizat în Iran!
Cu excepția rachetelor de croazieră, cele mai multe proiectile lansate de ruși în Siria sunt bombe vechi de producție sovietică, nedirijate, din care Moscova deține stocuri uriașe.
În pofida fotografiilor de propagandă publicate în presă, Rusia are de fapt foarte puține bombe ghidate cu laser și prin satelit.
Chiar la Moscova, Centrul pentru Analiza Strategiei si Tacticii, un think-thank rus, a criticat eșecul „ciudat și inacceptabil” în dezvoltarea de bombe ghidate cu laser și rachete de precizie.
De fapt, strategia Rusiei se bazează mai mult pe utilizarea terorii la nivel mondial, distrugerea totală și fără discernământ.
Numărul mare de victime civile lasă Kremlinul relativ indiferent. Așa cum a spus și ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, despre acești morți nevinovați : „Așa e la război”.
Acuzată de crime de război sau crime împotriva umanității, Rusia are un puternic sentiment al impunității. Nu numai că nu a semnat Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale, dar este capabilă de a bloca orice sesizare a Curții prin dreptul de veto în Consiliul de Securitate al ONU”.