Mai bine de 17.000 de persoane au participat la cercetarea realizată în 16 ţări. 36% dintre aceştia cred că tortura ar trebui autorizată în anumite cazuri. Procentul este în creştere în comparaţie cu o anchetă realizată în urmă cu 16 ani. Jumătate sunt de părere totuşi că inamicul nu trebuie torturat pentru a fi obţinute informaţii militare. La ultima anchetă, realizată în 1999, 66 % se opuneau aplicării acestui procedeu.
Pierre Mottin, purtător de cuvânt al unui ong care luptă contra torturii şi a pedepsei cu moartea, deplânge această evoluţie. El nu este de acord cu ideea că violenţa poate determina obţinerea de informaţii utile în perioada unui conflict: ‘un raport al senatului american asupra pedepselor aplicate de CIA după atentatele din 11 septembrie a arătat că datele obţinute sub tortură au fost complet false şi asta pentru că atunci când suntem supuşi unor violenţe vom spune orice pentru a scăpa cât mai repede. Ori informaţiile oferite s-au dovedit că au fost deja recoltate, fără să se fi recurs la tortură. Avem de a face cu un mit’, a explicat ong-stul.
Ancheta Crucii Roşii a fost realizată în ţări aflate în conflict – Irak, Nigeria, Sudanul de Sud dar şi în cinci ţări membre în Consiliul de Securitate al ONU – Statele Unite, Rusia, China, Marea Britanie şi Franţa.
Francezii şi-au schimbat atitudinea în ceea ce priveşte aplicarea torturii. In 2000, un francez din patru accepta tortura în cazuri excepţionale. După atentatele produse în Hexagon, un raport comandat în aprilie de Acţiunea Creştinilor pentru abolirea torturii arată că 54% dintre francezi găsesc legitimă ideea de a tortura o persoană suspectată că ar fi amplasat o bombă iar 45% cred că aplicarea unui astfel de tratament este eficace pentru a preveni acte de terorism. 18% ar recurge ei înşişi la astfel de acte.