La sfârşitul săptămânii trecute, la Bruxelles, la Consiliul European, şefii de stat şi de guvern ar fi trebuit să se pună de acord asupra acordului comercial dintre Uniunea Europeană şi Canada. În prima instanţă, acordul a fost blocat de România şi Bulgaria pe motiv de vize şi de Belgia din cauza opoziţiei provinciei Valonia. România şi Bulgaria au dat dovadă de flexibilitate acceptând un calendar de liberalizare a vizelor. Belgienii, însă, au rămas pe poziţie, parlamentul regional din Valonia cerând guvernului regiunii, printr-o rezoluţie, să nu autorizeze semnarea acordului.
Care este totuşi problema acestui acord? Trebuie spus că acordul se negociază de şapte ani, în acest moment fiind în faza finală a semnării. De-a lungul timpului, obiecţiile importante aduse acordului au fost legate de agricultură, în sensul că fermierii europeni se tem că marile companii multinaţionale americane vor invada piaţa europeană. O altă temă complicată a fost cea a mecanismului de reglare a diferendelor dintre state şi investitori. Concret, temerea decidenţilor europeni este că recursul la arbitrajul internaţional, în cadrul aşa-numitelor tribunale private, va permite companiilor multinaţionale să conteste în justiţie politicile publice ale statelor. România s-a lovit de acest mecanism, mai mulţi investitori chemând în judecată statul român la Tribunalul de la Washington, mai spune RFI.
În plus, problemele ridicate de acord au mai fost cele legate de brevetele din industria farmaceutică sau produsele cu denumiri de origine protejată. Dar, Valonia a respins acordul din teama faţă de deschiderea pieţei agroalimentare şi din cauza temerilor legate de forţa disproporţionată a companiilor multinaţionale. Într-un fel, regiunea valonă devine port-stindardul antiglobalizării.
Paradoxal este că acordul îi sperie pe micii fermieri de o parte şi de alta a Atlanticului. Agricultorii francezi şi belgieni se tem că vor fi concuraţi de mulinaţionalele de pe continentul american, iar producătorii canadieni se gândesc cu îngrijorare la subvenţiile de care beneficiază europenii.
De fapt, ce prevede acodul comercial? Este vorba despre deschiderea pieţelor de bunuri şi servicii şi investiţii, inclusiv în domeniul achiziţiilor publice. 99 la sută din barierele comerciale dintre cei doi parteneri vor fi ridicate în şapte ani de la semnarea acordului CETA. Trebuie însă spus că relaţiile comerciale dintre UE şi Canada nu au nicidecum anvergura celor dintre Europa şi Statele Unite. Cifrele vorbesc de la sine. În anul 2014, importurile şi exporturile dintre Europa şi Canada erau de aproximativ 60 miliarde euro, în timp ce între UE şi Statele Unite volumul schimburilor comerciale a fost de 520 miliarde euro. În ambele cazuri, Europa beneficiază de excedent comercial în raport de partenerii americani.