Fostul consilier prezidențial, Iulian Chifu, a acordat un interviu postului de radio Europa Liberă despre summitul NATO de la Varșovia și deciziile privind Europa de Est.
CITIȚI ȘI:Secretarul general al NATO REFUZĂ România şi Bulgaria: NU
Înaintea summitului NATO din iulie de la Varşovia, Germania și Statele Unite au respins cererea ministrului polonez de externe ca NATO să creeze noi baze militare în Polonia, pentru a-și demonstra în acest fel hotărârea de a apăra partea estică a Alianței. Cum poate fi înţeles acest refuz, în contextul în care o decizie luată la un summit precedent al Alianţei prevedea reasigurarea întregului flanc estic?
Iulian Chifu: „Vorbim despre decizia de la summitul NATO din țara de reasigurare a statelor din Flancul Estic. Din nord până în sud, de la țările baltice, Polonia până la România, Bulgaria s-au construit comandamente de integrare a forțelor la nivel național. Două comandamente de divizii la Siechnice în Polonia și în România, la București, al căror rol este de a planifica în mod rotațional capabilități militare care vin, fac exerciții, sunt prezente în spațiile aliate, în spațiile estice. Despre acest lucru este vorba. E o planificare constantă, în orice moment există forțe terestre, forțe aeriene și forțe navale care se află apărând întreg Flancul Estic al Alianței Nord-Atlantice, amenințarea fiind cea a Federației Ruse – revizionismul, revanșismul, agresivitatea Federației Ruse, creșterea capabilităților militare, în special după anexarea Crimeii.”
Europa Liberă: Ultima știre pe care am văzut-o suna în felul următor: baza de la Deveselu trece sub comanda NATO, la Marea Neagră va fi creată o flotă multifuncțională. Ce ne puteți spune despre asta? Cum va funcționa? Ce poate să aducă asta?
Iulian Chifu: „În primul rând baza de la Deveselu este o contribuție națională a Statelor Unite și a României destinată să facă parte din scutul antirachetă al NATO. Era natural că comanda trece către Alianță, ceea ce înseamnă că decizia se ia la nivelul comandamentului militar aliat al NATO. În ceea ce privește Marea Neagră, deja ne mutăm spre ceea ce va reprezenta summitul NATO de la Varșovia. Summitul NATO de la Varșovia vine cu o schimbare de paradigmă – trecem de la asigurare la descurajare – ceea ce înseamnă că capabilitățile militare din Flancul Estic trebuie să fie atât de importante, încât să descurajeze o aventură a Federației Ruse în spațiul aliat, chiar și la nivel de test, chiar și la nivelul unui exercițiu sau a unei zgândăriri a unui aliat. Deci, acest lucru trebuie evitat și pentru aceasta vin capabilități suficiente încât să descurajeze Rusia în a face asemenea operațiuni. Pe de altă parte, atât în Marea Baltică, dar și în Marea Neagră este vorba despre o inițiativă a României care vorbește despre o apărare comună, o flotă comună a statelor NATO. E vorba în special de România, Turcia și Bulgaria, dar și cu sprijinul altor state, în așa fel încât această capabilitate militară să reechilibreze creșterea militară, militarizarea de către Federația Rusă a Mării Negre, mai ales după anexarea Crimeii și preluarea flotei ucrainene de la Marea Neagră, dar mai ales după reîntărirea flotei la Marea Neagră a Federației Ruse de la Novorosiisk și de la Sevastopol. Despre asta vorbim și aici este nevoia reechilibrării capacității militare. De altfel știm foarte bine: au existat exerciții ale Federației Ruse făcute și devenite publice prin care un grup de avioane a simulat torpilarea și blocarea strâmtorilor, respectiv blocarea în porturi, în porturile militare a tuturor capabilităților militare ale statelor NATO de la Marea Neagră. Ca efect al acestui exercițiu evident că trebuie să existe o formulă de reechilibrare a unor asemenea capabilități militare.”
Europa Liberă: Prin urmare, ce vă așteptați să se întâmple la summit în acest sens?
Iulian Chifu: „Este o propunere a României și este și așteptarea mea să vedem această descurajare concretizată și asumată de către Alianță. Să vedem asumată de către Alianță necesitatea apărării a celor două mări: Marea Neagră și Marea Baltică, unde și acolo am avut câteva provocări ale Federației Ruse la adresa capabilităților aliate. Și mă aștept în egală măsură să văd un program foarte clar de reasigurarea și creștere a capacităților de apărare ale statelor partenere. Inclusiv există o propunere a secretarului adjunct al organizației dl Vershbow cu privirea la statutul de stat partener asociat care ar urma să se acorde în primul rând Georgiei, dar și Ucrainei, știind că Republica Moldova nu face parte din statele care aspiră să devină membre ale NATO. E vorba de un stat neutru, dar pentru care Alianța Nord-Atlantică a propus, la solicitarea României, chiar la sumiitul NATO din Țara Galilor, includerea în acest program de creștere a capacităților de apărare.”
Europa Liberă: Pe de altă parte, ideea Poloniei era ca să se creeze și niște baze permanente NATO pe teritoriul acestor state de pe Flancul Estic și la o conferință recentă de la Bratislava se păre ca s-a spus clar nu acestei idei.
Iulian Chifu: „Există această propunere a Poloniei, dar ea este judecată în termeni distincți în raport cu actul fondator al relației NATO cu Rusia, cu documentele de la Roma din 1997. În actul fondator există, e adevărat, toate principiile de bază pe care Federația Rusă le-a încălcat în Crimeea, e motivul pentru care Polonia spune că acel act nu poate să fie în continuare valabil – este nul. Pe de altă parte, există acolo în subtext imposibilitatea ca în Flancul Estic să se amplaseze capabilități militare, baze permanente, cu titlu permanent. Soluția aliată v-am povestit-o deja: există acele comandamente de integrare și există forțe rotaționale care trec în mod constant în așa fel, încât suma lor să acopere necesitatea capacității de apărare, ba mai mult, de descurajare a Alianței în raport inclusiv cu Federația Rusă. Deci, există o soluție tehnică planificată deja în Țara Galilor care nu presupune amplasarea permanentă a acestor forțe, deci o oarecare eventuală contradicție pe această zonă de interpretare în raport cu actul fondator al relației NATO-Rusia. E un semn de întrebare, e o dezbatere, e posibil ca Polonia fiind stat gazdă să ridice această problemă, să aibă această propunere la Varșovia, însă cred că în acest context posibilitatea ca o asemenea variantă să fie îndeplinită este extrem de redusă, fiind foarte bine cunoscute pozițiile unui număr de aliați care doresc să provoace cât mai puțin Federația Rusă. Da, apărarea statelor NATO, da descurajarea aventurismului lui Putin, dar în niciun caz nu forțarea unei formule care să angajeze Rusia sau care să o facă agresivă, sau care să o atragă să meargă spre zona de conflict.”
Europa Liberă: Cum credeți nu ar fi mai de folos, de exemplu, pentru autoritățile de la Chișinău care sunt ușor ezitante și încă nu s-au lămurit cum să asigure securitatea cetățenilor acestui stat, nu ar fi mai de folos pentru ele dacă, de exemplu, la summitul de la Varșovia Georgia ar primi planul de acțiuni, ceea ce se pare deja nu se mai discută în termeni serioși?
Iulian Chifu: „O asemenea variantă ar putea să aducă elemente detrimentele Georgiei în raport cu Federația Rusă mult mai agresivă în ultima vreme și mult mai ațoasă, având în vedere teritoriile ocupate Abhazia și Osetia de Sud. Pe de altă parte ar putea să creeze și o senzație falsă a unui nivel de dezvoltare a democrației și a reformelor în Georgia pe care se pare că Georgia l-a abandonat și în care are un număr de pași înapoi revelați de toate rapoartele existente. O asemenea evaluare pe care eu am pronunțat-o acum ( ca să fim foarte clari, România susține integrarea în NATO a Georgiei, acordarea Membership Action Plan, a susținut-o dintotdeauna, a fost chiar port-drapelul din anul 2008) însă modul în care este evaluată situația la ora actuală de către aliați se situează în limitele formulărilor pe care vi le-am făcut. Deci, trebuie evitată expunerea Georgiei într-o perioadă de nervozitate a Rusiei unor noi probleme, pe de altă parte Georgia trebuie să resimtă, nu să fie premiată în raport cu evoluția sa democratică și cu instalarea statului de drept.”
Europa Liberă: Într-un proaspăt interviu, președinta Lituaniei Dalia Grybauskaitė spunea că, de fapt, punctul cinci din carta NATO nu este de ajuns pentru state ca a domniei sale, că Statele Baltice se simt amenințate, că nu există acum în Occident un lider capabil să oprească Rusia, că războiul din Ucraina ar putea fi oprit dacă Occidentul ar arăta cu adevărat că vrea să lupte pentru valorile sale. Într-un cuvântul Occidentul era descris ca o entitate care nu vrea să acționeze efectiv.
Iulian Chifu: „Este părerea unui stat care are capabilități militare reduse și care este expusă ca relativ vecin cu Federația Rusă, un stat care a fost membru al Uniunii Sovietice și are amintiri extrem de neplăcute din toată această perioadă. Pe de altă parte, cred că este supralicitată o afirmație că Occidentul, NATO nu ar avea capacitatea, nu ar avea liderii care să reacționeze. Dovadă este că NATO la fiecare asemenea impuls a reacționat, că NATO a amplasat trupe, că NATO face operațiuni și că ceea ce a promis, de exemplu în Țara Galilor, s-a ținut de cuvânt. Aceste capabilități există pe teren, există și acel angajament unilateral al Statelor Unite, un stat membru al NATO, dar care are niște angajamente suplimentare, acel buget al Pentagonului care a alocat 3,4 miliarde de dolari pentru mutarea unor capabilități militare pe Flancul Estic. Și e vorba aici despre divizii blindate care se vor afla și în Țările Baltice, se vor afla și în Flancul Sudic în așa fel, încât se creeze acea capacitatea de descurajare a Federației Ruse în a avea incursiune în regiune. Având în vedere această balanță extrem de fragilă între provocarea Federației Ruse, lansarea unei escaladări, eventual căderea în conflict și necesitatea reasigurării nu doar a aliaților, dar ulterior și sprijinirea capacităților de apărare a partenerilor asociați, cum le spune Vershbow, cred că este un pas extrem de important înainte. Și nu putem să negăm această încredere și capacitate a NATO de a aplica rezoluțiile sale în teren și de a asigura aliații, de a descuraja inamicii sau potențialii adversari.”
Europa Liberă: Unul din candidații la prezidențialele din Statele Unite ale Americii, dl Trump, și-a făcut publice viziunile în politica externă. Simplu spus: optează pentru prietenie cu Rusia, cu China și zice că NATO încă este ancorată oarecum în misiunile Războiului Rece și ar trebuie reevaluat tot acest sistem, și ar trebuie să se axeze pe problemele esențiale pe care le vede dl. Trump în migrație și terorismul islamic. În ce măsură credeți că acest punct de vedere este unul reprezentativ pentru viitorul SUA?
Iulian Chifu: „Vorbim despre un candidat republican, candidat în primare, un candidat care încă nu a ajuns în faza de negociere cu propriul său partid și care are probleme majore în propriul său partid de susținere, care va trebuie să treacă printr-o fază de negociere politică pentru a-și numi un vice-președinte și care ulterior va avea, admițând că ar ajunge în postura de președinte, va avea o interfață extrem de complicată în a se pune în de acord cu tot ceea ce se înseamnă documentele satului american, continuitatea politicii statului american, respectiv instituțiile statului american. Deci, în momentul de față a vorbi despre Donald Trump ca și reprezentant al Americii sau chiar a unui curent – este exagerat. Pe de altă parte, dl Trump vine și spune puțin nuanțat cele evocate de Dvs., e adevărat că a fost o formulare mai dură și mai puțin fericită – nu mai avem nevoie de NATO – la începutul campaniei, dar în momentul de față când vorbește în termenii relației cu Federația Rusă propune o abordare în forță a Statelor Unite în raport cu Federația Rusă. Pentru că această abordare în forță, din punctul de vedre al dlui Trump, pe care el o poate face spre deosebire de actualul președinte și de democrați, că asta ne transmite în subtext dl Trump, îl va face pe Vladimir Putin mai maleabil, îi va spune lucrurile pe înțelesul său și în termeni extrem de clari în așa fel, încât să poată determina reacții mult mai adaptate realităților. Cam acesta este, de fapt, discursul dlui Trump care deja a făcut pași mari în raport cu credințele sale de la începutul campaniei și din perioada de pregătire a candidaturii. Eu zic că în momentul de față trebuie să fim foarte calmi, să urmărim dezvoltarea acestui spectacol uriaș care sunt alegerile americane, să ne uităm cu mare atenție la capacitatea democratică a acestor alegeri, și la reprezentativitate, și la procente. Să vedem cine va fi președintele american, vicepreședintele american, viitoare administrație și eu vă pot spune cu certitudine că viitoarea administrație americană va fi în continuitate în politica externă, securitate și apărare cu situația actuală. Și da, va fi mult mai viguroasă, va fi la început de mandat, indiferent cine vine la conducerea Statelor Unite nu este un candidat care-și pregătește succesiunea și încheierea mandatului, deci are și alte priorități, are și altă dorință de a afirmare, și alt aplomb.”
