RFI: Câte Molenbeek-uri sunt în Franţa ?

François Hollande s-a mai întâlnit în trecut cu familiile victimelor. Acum s-a întâlnit însă prima oară de o manieră formală cu membrii şi responsabilii asociaţiilor de victime. Ideea era să le asculte doleanţele şi să vadă dacă beneficiază de tot sprijinul financiar, medical şi administrativ de care au nevoie. Totodată, preşedintele Franţei le-a furnizat celor prezenţi informaţii privind mersul anchetei după arestarea lui Salah Abdeslam vinerea trecută. Psihologii remarcă faptul că reacţiile victimelor pot fi foarte variate : cei mai mulţi se pot simţi uşuraţi de această arestare dar în niciun caz nu complet « vindecaţi ».

Această primire făcută la Palatul Elysée, precedată sâmbătă de un consiliu de apărare, a făcut obiectul unor critici din partea dreptei din opoziţie. Conservatorii francezi îl acuză pe şeful – socialist – statului că face prea multă comunicare şi vâlvă pe marginea arestării lui Abdeslam. Palatul Elysée dă replica şi afirmă că « preşedintele îşi face doar treaba care-i revine. Când vorbim despre terorism, ar fi bine să evităm polemicile inutile » spune preşedinţia franceză citată de ziarul Le Figaro.

« Există Molenbeek-uri peste tot în Franţa »

Exemplul cel mai recent şi mai grăitor este cel al lui Yvan Colonna. Naţionalistul corsican, găsit vinovat de uciderea fostului prefect Claude Erignac la Ajaccio în 1998, s-a ascuns timp de mai bine de 4 ani în Corsica, insulă populată cu doar circa 200 de mii de locuitori, adică de două ori mai mulţi decât în comuna Molenbeek din Bruxelles. Comparaţiile se opresc însă aici între fostul cioban corsican şi jihadistul Salah Abdeslam. Intr-un interviu acordat ziarului Le Figaro, un poliţist francez spune că « Molenbeek-uri există peste tot în Franţa. La Trappes – în periferia Parisului – la Roubaix – în nordul Franţei – sau la Mirail, lângă Toulouse » – iată doar trei exemple date de acest comandant. Sub efectul comunitarismului, o serie de cartiere zise sensibile sunt încă « ermetic închise » poliţiei. « Pentru serviciile de informaţii, sfidarea este şi mai mare » spune Marc Trévidic, fost judecător anti-terorist parizian, şi el citat de Figaro. Ziar care ajunge la concluzia că omerta clasică din mediul banditesc este înlocuită în cazurile islamiste cu o omerta religioasă. In plus, mijloacele de detecţie folosite de serviciile actuale de informaţii sunt depăşite, motiv pentru care jumătate din cei care se reîntorc în Franţa după ce au fost pe frontul sirian erau absenţi din fişierele poliţiei. Alain Bauer, reputat criminolog, insistă pe importanţa informaţiilor umane. Contactul la sursă este deci tot mai important având în vedere că jihadiştii de azi mânuiesc cu mare dexteritate mijloacele de comunicare moderne care le garantează anonimatul.

Problema este ca agenţii să se infiltreze în aceste cartiere în care domină însă reţelele de complici. A intra într-un apartament pentru a instala microfoane e un pariu riscant având în vedere că acolo totul se află şi se aude. A sta cu maşina la pândă e şi mai greu în aceste cartiere devenite, unele, adevărate zone de excludere pentru oricine care nu e de acolo, din aceea comunitate.

Nu în ultimul rând, Le Figaro notează că apare tot mai flagrant o problemă de efective poliţieneşti. In Franţa ca şi în Belgia spre exemplu, « obiectivele » de tratat în paralel se multiplică de la o zi la alta. Un expert al contraterorismului rezumă ecuaţia : « Pe vremuri, serviciile aveau de urmărit 50 de suspecţi în domeniul jihadului. Azi, numai în Franţa există 2000 cu femei şi copii. Un adevărat coşmar. »