de Marian Chiriac, BALKAN INSIGHT
Cei mai mulţi români şi-au pierdut interesul de a mai marca aniversarea din decembrie a răsturnării regimului comunist, în acest an, având loc doar comemorări la scară mică.
Bucureşti – La fel cum a făcut de-a lungul ultimelor două decenii pe 21 decembrie, o femeie de 47 de ani a mers luni singură prin centrul Bucureştilor, începând cu Piaţa Universităţii, principala piaţă a capitalei, unde a aşezat câteva flori lângă o cruce mare.
Apoi a plecat spre Piaţa Revoluţiei, unde se află o statuie a primului rege al României, Carol I, şi un monument dedicat oamenilor care au murit cu 26 de ani în urmă, în timpul revoluţiei violente care a răsturnat regimul comunist. Acolo ea a lăsat din nou flori.
„Acesta e felul meu de a aduce omagiu în memoria oamenilor, unii dintre ei prieteni de-ai mei, care au murit în 1989. Îmi voi aminti întotdeauna acele evenimente, care mi-au schimbat radical viaţa”, a declarat femeia, care a cerut să rămână anonimă.
Revoluţia română a început pe 16 decembrie 1989 în oraşul vestic Timişoara, acolo unde un preot, Laszlo Tokes, era pe punctul de a fi mutat în altă parohie de către autorităţi. Măsura a provocat opoziţia enoriaşilor, cărora li s-au alăturat curând sute de oameni, protestul transformându-se într-o demonstraţie.
Conducătorul comunist Nicolae Ceauşescu a dispus ca manifestaţia să fie suprimată prin orice mijloc necesar, iar armata a deschis focul asupra oamenilor aflaţi în marş. În zilele următoare protestele s-au răspândit în alte oraşe de pe cuprinsul României.
Ceauşescu a încercat pe 21 decembrie să-şi restabilească autoritatea prin regizarea unei manifestaţii de sprijin pentru guvernul lui, cum adesea mai procedase înainte. Însă planul lui s-a transformat într-un dezastru când mulţimea i-a întrerupt discursul, huiduindu-l în timp ce se transmitea în direct la televiziune.
O zi mai târziu, sub presiunea mulţimilor mari de manifestanţi furioşi, Ceauşescu şi soţia lui, Elena, au fugit cu elicopterul din Bucureşti. Pe 25 decembrie 1989 ei au fost executaţi după un proces sumar.
De atunci, aniversarea anuală a răsturnării regimului, un eveniment care a transformat istoria contemporană a României, a fost marcată prin sărbători populare – până acum însă. Anul acesta nu s-au organizat decât servicii memoriale la scară mică, în cimitire şi în locuri asociate cu revoluţia din mai multe oraşe, inclusiv Bucureşti şi Timişoara. Mulţi români afirmă acum că nu le mai pasă de revoluţie, pentru că sunt mai preocupaţi de problemele vieţii de zi cu zi.
„Viaţa mea este mai rea acum decât era înainte de 1989. Nivelul de trai era mai ridicat, toată lumea avea o slujbă, nimănui nu-i era frică să iasă noaptea pe stradă. Sigur, acum e mâncare din belşug, dar ai nevoie de bani pentru asta”, a declarat pensionarul Radu Aurescu.
„De ce mi-ar păsa prea mult de o revoluţie care nu mi-a schimbat viaţa în mai bine?” întreabă el.
Pentru oamenii mai tineri, care au crescut după 1989, viaţa sub regimul comunist este greu de înţeles, în vreme ce Ceauşescu li se pare mai degrabă exotic decât ameninţător.
Analiştii afirmă că actuala indiferenţă resimţită faţă de revoluţia româna se leagă şi de faptul că încă nu s-a clarificat ce se întâmpla de fapt în spatele scenei.
Până în această zi, nimeni nu a fost trimis în judecată pentru moartea celor peste 1.000 de oameni ucişi şi a celor 3.400 răniţi în decembrie 1989.
În luna octombrie a acestui an, procurorii militari care cercetau revolta din 1989 au decis să închidă cazul.
Ei nu au inculpat pe nimeni, argumentând că unele dintre persoanele responsabile pentru unele crime din timpul revoluţiei au fost deja condamnate în alte cazuri.