Angelo Caloia a fost director general al Băncii Vaticanului – sau Institutului pentru Opere Religioase, așa cum se numește oficial – între 1989 și 2009. Era celebrat drept îngerul (vezi prenumele) care s-a pogorât să vindece instituția coruptă. Asta până ieri când s-a aflat că Angelo Caloia a vândut, împreună cu alți doi complici, 29 de proprietăți ale Băncii Vaticanului și și-a calculat comisioane de tranzacție frumușele. Cei trei afaceriști vindeau imobilele Băncii către firme din paradisuri fiscale la prețuri subevaluate și apoi le vindeau mai departe la prețul pieței. Firmele offshore erau controlate de ei înșiși. Proprietățile din Roma sau Milano erau vândute și prin intermediul altor firme italiene care împărțeau apoi profitul cu cei trei oficiali de la Vatican.
Senzația acestui scandal este însă faptul că publicarea lui a venit chiar de la Vatican, nu de la autoritățile italiene. O practică șocantă pentru statul care era obișnuit să ascundă tot și orice de ochii lumii în speranța că așa apără sanctitatea instituțiilor proprii afectate profund de corupție. De notat că Banca Vaticanului a fost scoasă de autoritățile de supraveghere financiară din Italia din circuitul plăților internaționale cu carduri din cauza lipsei de transparență la începutul lui 2013. Instituția refuză și azi să aibă conturile la vedere, adică cine face un OP din Vatican poate rămâne neidentificat. Meritul acestei descoperiri îi aparține Papei Francisc, care a amenințat că va închide banca de tot dacă nu asigură mai multă transparență. Așa se face că au ajuns în birourile Băncii Vaticanului o grămadă de inspectori laici, străini de valorile fundamentale ale cardinalilor – adică acele conform cărora totul se face în liniște, nu în public – iar tranzacțiile financiare dubioase încep să iasă la lumină.