COMENTARIU DEUTSCHE WELLE DE HORAȚIU PEPINE:
Prim-ministrul Marii Britanii David Cameron a cerut la București acceptul României pentru limitarea acordării ajutoarelor sociale pentru resortisanții din Est.
La București, premierul britanic a căutat să obțină sprijin pentru reformele pe care intenționează să le inițieze în funcționarea Uniunii Europene. David Cameron a vizitat mai întâi Bucureștiul și apoi Varșovia, cu o preocupare comună legată în primul rând de limitarea migrației lucrătorilor și a altor persoane fără intenții profesionale precise din aceste două țări răsăritene. La București, în cursul declarației comune cu președintele Klaus Iohannis, prim-ministrul David Cameron a spus: ”Sprijin principiul liberei circulații, este un principiu de bază şi românii, ca şi alţi europeni, aduc o contribuţie valoroasă în Marea Britanie, în foarte multe domenii, dar nu am crezut niciodată că această libertate de mişcare va aduce atâţia oameni şi trebuie să rezolvăm toată această presiune care se exercită pe serviciile noastre publice. Migraţia netă în Marea Britanie ajunge la 300.000 de oameni pe an şi nu este sustenabilă. ”
Să remarcăm franchețea britanicului, care spune pentru prima dată că UE a fost construită pe o imagine și o așteptare greșite. În ambianța vătuită de la Bruxelles, stilul acesta direct este o gură de aer proaspăt. De fapt, dacă ne gândim bine, aceasta ar fi principala reformă pe care ar trebui să o accepte UE înaintea subiecteler tehnice precise pe care le solicită David Cameron: să se renunțe la ipocrizia și la stilul ”delicateții” disimulante care caracterizează cele mai multe intervenții. E o mutație importantă de situare: liderii continentali vorbesc ca și cum toate lucrurile ar fi minunate și singurii vinovați pentru starea de spirit proastă a Europei ar fi ”populiștii” și naționaliștii” care agită din pură răutate atmosfera.
Să revenim la București. Premierul Cameron a spus clar ce avea de spus, dar nu am înțeles foarte bine care a fost replica românească. Președintele României a declarat pe de o parte un lucru încurajator pentru britanici: ”Ne dorim identificarea unor soluţii care să conducă, în cadrul referendumului care urmează să fie organizat în Marea Britanie, la un vot favorabil menţinerii statutului de membră în Uniunea Europeană a Marii Britanii.”
România, indiferent de oamenii și partidele care s-au succedat la guvernare, a avut în chestiunea liberei circulații o poziție neschimbată. De la Ion Iliescu și Adrian Năstase, la Klaus Iohannis și Dacian Cioloș, via Traian Băsescu-Emil Boc, oficialii români au insistat pe libertatea totală a circulației persoanelor și pe eliminarea oricărui criteriu de proveniență în ce privește acordarea ajutoarelor sociale. Dacă a intrat în UE fără capital și fără posibiliatea semnificativă de a exporta servicii și mărfuri, România a insistat compensatoriu pe tema liberei circulații a persoanelor.
Nu mai e nevoie să o spunem, căci a devenit de la un timp încoace o evidență: migrația lucrătorilor s-a dovedit a avea un revers negativ. Țara îmbătrânește și nu mai are forță de muncă, nu doar în domeniile ”fizice”, construcții și agricultură, dar nici în cele de înaltă calificare, așa cum este medicina, ca să nu mai vorbim de IT și cercetare științifică sau domeniile intelectuale mai delicate. Bugetul asistenței sociale suferă de un grav deficit, compensat în fiecare an de la bugetul de stat, iar prognoza demografică arată teribil de îngrijorător pentru următoarele decenii.
Cu toate acestea, reponsabilii politici din România manifestă o stranie apatie. În campania electorală pentru alegerile prezidențiale ne-am bucurat să vedem că primarul Sibiului lansase un program în care promitea să abandoneze politicile mioape pe termen scurt și să privească lucrurile în perspectivă. Președintele Klaus Iohannis este dator în virtutea propriului program cu care a câștigat alegerile să abordeze subiectul declinului demografic și al deficitului local al forței de muncă.
În sfârșit, s-ar putea obiecta că nu există nicio legătură între solicitările Marii Britanii și problematica românească și că datoria guvernelor românești ar fi doar de a crea condițiile necesare pentru ca profesioniștii să nu mai fie tentați să plece. În linii mari e adevărat, dar să nu uităm că nivelul de trai este nu doar ceva măsurabil, ci și ceva subiectiv și că migrația românească a fost stimulată nu doar de sărăcie, ci și de de o anumită ambianță psihologică și politică care a denigrat sistematic realitățile locale, exaltându-le pe cele din afară. Cu alte cuvinte, la precaritatea economică s-a adăugat un etos al plecării, un soi de abandon cultivat încă de pe băncile școlii. În România toate sondajele de opinie ne arată că mai mult de jumătate dintre românii de vârstă tânără ar vrea să plece. Prin urmare, admnistrația românească poate face mai mult decât face.
Ceea ce dorim să spunem este că exigențele pe care le ridică Marea Britanie pentru a rămâne în UE ar putea fi și o oportunitate pentru România de a limita plecările acestea hemoragice. Dacă plecările s-au dovedit atât de avantajoase în primii ani, arătându-și efectele negative abia mai târziu, tot așa, o anumită moderare a plecărilor ar putea părea negativă la început, dar și-ar dovedi din plin valoarea peste un deceniu. Desigur, ca să acceptăm un asemenea raționament ar trebui să privilegiem termenele lungi în defavoarea celor scurte și să gândim ca gospodarul care se restrânge astăzi, punând deoparte pentru zile negre.
Declarația președintelui Klaus Iohannis nu ne încurajează să tragem nicio concluzie, căci este perfect echivocă. Pe de o parte anunță că dorește ca UK să rămână în UE, dar pe de alta afirmă că refuză modificarea tratatelor UE: ”Aceste soluţii vor trebui să fie în concordanţă cu prevederile Tratatelor Uniunii, să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale, inclusiv libera circulaţie a persoanelor.”
Este de cercetat dacă este posibil ca țări ca Marea Britanie sau Danemarca să limiteze acordarea ajutoarelor sociale fără să fie nevoie de modificarea tratatelor și în așa fel încât profesioniștii veritabili, adică aceia care au intenții precise de muncă și angajamente potențiale, să poată continua să circule fără restricții.
În sfârșit, vom putea spune mai multe lucruri despre rezultatele acestor discuții bilaterale abia după Consiliul European de săptămâna viitoare, la care va participa în premieră nu președintele Klaus Iohannis, ci prim-ministrul Dacian Cioloș.
