După 40 de ani de la catastrofa nucleară de la Cernobîl, radioactivitatea măsurată în soluri și în anumite alimente este în continuare ‘mai ridicată decât în alte părți’ în anumite regiuni franceze numite ‘zone de remanență ridicată’, mai ales în Vosges, în Alsacia și în estul insulei Corsica, a indicat joi Autoritatea de siguranță nucleară și radioprotecție (ASNR), potrivit AFP.
ASNR a observat o radioactivitate ‘mai ridicată decât în alte părți’ în solurile, pășunile și anumite alimente precum laptele, brânzeturile și carnea de vită provenite din ‘zonele de remanență ridicată’ (ZRE) din Franța metropolitană, la ’40 de ani după accidentul de la Cernobîl (26 aprilie 1986) și sfârșitul testelor atmosferice cu arme nucleare (din 1945 până în 1980)’, afirmă un comunicat al autorității.
Zonele în cauză sunt situate în departamentul Vosges, Alsacia, Valea Ronului, departamentul Puy-de-Dome, estul insulei Corsica, departamentele Alpes-de-Haute-Provence și Pyrénées-Atlantiques.
ASNR a explicat joi că a constatat ‘de câteva decenii’ o ‘diminuare a concentrațiilor de cesiu-137 și stronțiu-90’, elemente chimice radioactive, mai ales în soluri, în lapte și în carnea de vită.
Totuși, produsele forestiere precum ciupercile și carnea de vânat pot păstra ‘niveluri ridicate de cesiu-137 vreme de ani de zile’.
În pădurile respective, radioactivitatea ‘prezintă o foarte mare variabilitate spațială, chiar și la scara unei singure localități’, a precizat ASNR.
Nu există, în schimb, diferențe perceptibile între produse agricole precum legume cu frunze, cartofi sau grâu provenite din ZRE și cele din restul teritoriului.
Într-un raport publicat în 2025, ASNR a estimat că, în 2020, în Franța ‘doza efectivă medie provenită de la căderile radioactive ale accidentului de la Cernobîl’ era ‘de ordinul a 1 microSievert pe an’ pentru un adult care locuiește la oraș, lucrează într-un spațiu interior și nu consumă ciuperci de pădure sau carne de vânat, dar poate urca până la 20 microSievert în localitățile unde depunerile radioactive din mai 1986 au fost cele mai ridicate, ‘dacă persoana petrece mai multe ore pe zi în spații naturale sau împădurite’.
Valoarea limită de expunere la radiații ionizante este de un milliSievert (adică 1.000 microSievert) pe an pentru publicul larg, conform site-ului Institutului național de cercetări și de securitate (INRS).
Un zbor dus-întors Paris-New York reprezintă o expunere de 80 microSievert, iar o radiografie toracică, de 58 microSievert, potrivit INRS
