Guvernul federal a anunţat miercuri într-un comunicat oficial că proiectul de lege privind reforma serviciilor de informaţii a fost aprobat de către cabinet. Proiectul, întocmit de Ministerul federal de Interne, cuprinde aproape 700 de pagini şi prevede o extindere a puterii de acţiune şi a comptenţelor celor trei servicii: Oficiul Federal pentru Protecţia Constituţiei (adică: Serviciul de Informaţii Interne – BfV), Serviciul Federal de Informaţii (Bundesnachrichtendienst – BND – Serviciul de Informaţii Externe) şi Serviciul de Contrainformaţii Militare (Militärischer Abschirmdienst – MAD). Cele trei servicii nu se vor mai limita la strîngerea și analiza informațiilor, ci vor avea și permisiunea de a interveni activ. De exemplu, Serviciul intern va fi autorizat să se infiltreze și să dezactiveze sistemele informatice ale unor atacatori. Totodată, ar urma să aibă dreptul să lanseze contraatacuri și să anihileze armele și explozibilii care ar putea fi folosiți de teroriști.
Serviciul de Informaţii Externe (BND) va avea dreptul de a interveni în cazul unor amenințări interne. În prezent, acestui servici îi sînt interzise activităţi operative pe teritoriul Germaniei. În viitor, BND-ului îi este interzis de a folosi forța împotriva unor persoane din străinătate. Asta îl va deosebi, în continuare, de alte servicii, de cel american CIA sau de Mossad-ul israelian şi DGSE francez.
Înainte de a fi votat în Bundestag, proiectul urmează să fie supus dezbaterii parlamentare.
Într-un interviu acordat miercuri televiziunii publice, expertul în politică internă al Partidului Ecologist, Konstantin von Notz, a subliniat că „în viitor, agenții vor putea acționa împotriva cetățenilor – fără ca acest lucru să fie transparent și supus controlului statului de drept, așa cum este cazul poliției.”
Dacă proiectul ar deveni lege, atunci serviciile ar avea dreptul să acţioneze ca nişte hackeri autorizaţi, putînd să se infiltreze în sistemele IT, să controleze calculatoarele particulare, să modifice traficul de date şi să răspîndească informații false. Totodată li s-ar permite pătrunderea secretă în locuințe şi recrutarea de informatori minori (ca persoane de încredere – V-Leute, în denumirea eufemistică a serviciilor), adică de persoane care au împlinit vîrsta de 16 ani, transformate în surse ale serviciilor.
Critici vehemente au venit şi din partea Partidului Liberal (FDP). Şeful liberalilor, Wolfgang Kubicki, l-a acuzat pe ministrul federal de interne, creştin-socialul bavarez Alexander Dobrindt, de „încălcarea unui tabu istoric”. Separarea strictă dintre serviciile de informații și poliție are rădăcini istorice. Pentru a nu mai amesteca atribuţiile acestor „organe de stat” ca în perioada nazismului, s-a decis după război o diferenţiere clară între competenţele poliţiei şi cele ale serviciilor. Referindu-se la acest aspect istoric, liberalul a spus ziarului Augsburger Allgemeine că el nu vrea „o poliţie secretă” în Germania. Totodată a cerut o revizuire completă a proiectului cu scopul de a exclude încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului. El a mai spus că îşi doreşte un „stat care înțelege că libertatea nu este apărată prin restrîngerea ei.”
Partidul Stîngii (Die Linke) a calificat proiectul drept „iresponsabil” şi „ignorant din punct de vedere istoric”. „Oricine acordă serviciilor de informații drepturi de intervenție operativă, dreptul la sabotaj și intervenţii de hacking susținute de stat plănuiește o nouă poliție secretă germană”, a spus deputata Clara Bünger.
Preşedintele comisiei parlamentare de control al serviciilor (Parlamentarisches Kontrollgremium), creştin-democratul Marc Henrichmann, a recunoscut că principiul separării sarcinilor s-a impus după cel de-al Doilea Război Mondial „din motive istorice solide”. Sarcinile serviciilor de informații au fost limitate atunci la colectarea de informații. Situația actuală nu mai este cea din perioada imediat postbelică, a explicat politicianul într-un interviu acordat postului naţional de radio (DLF). Pentru a combate amenințările acute, de la campanii de dezinformare și atacuri cibernetice pînă la sabotaj, serviciile trebuie să fie capabile să reacționeze rapid și independent. Mai multe organizaţii non-guvernamentale, ca, de exemplu, Societatea pentru Drepturi Civile (Gesellschaft für Freiheitsrechte) dar şi unii politicieni intenţionează să înainteze plîngeri la Curtea Constituţională din Karlsruhe. Henrichmann a explicat de ce crede că plîngerile vor fi respinse:
