Articol preluat din BucPress, Cernăuți:
Cu prilejul Înălțării Domnului și al Zilei Eroilor, publicista Maria Toacă readuce în atenție situația fostului Cimitir Militar Român din Cernăuți, un loc de memorie legat de militarii români înhumați aici în perioada interbelică și de victimele represiunilor sovietice din anii 1940–1941.
E sărbătoarea Înălțării Domnului, ziua, când în sfintele lăcașe ortodoxe din satele noastre românești, ca și în întreaga Românie, rugăciunile răsună în dangătele clopotelor, întru cinstirea tuturor eroilor căzuți de-a lungul veacurilor în lupte pentru Țară, credință și moșia străbună, pentru unitatea pierdută a neamului. Chemați de Societatea „Golgota” a românilor din Ucraina, ne strângem astăzi la Memorialul eroilor și martirilor români din fostul cimitir al militarilor români din Cernăuți. Semnificativ pentru românii din nordul Bucovinei e că sărbătoarea Înalțării Mântuitorului și a cinstirii eroilor în această primăvară e la 21 mai, o dată neagră în calendarul suferințelor neamului din teritoriul ocupat de imperiul sovietic. La 21 mai 1941, în actuala regiune Cernăuți din Ucraina a început dezastruoasa risipire a populației românești – primul val de deportări în Siberia.
În fiecare an ne omagiem eroii și martirii, onorăm memoria celor 600 de militari și 400 de martiri, adunați simbolic în acest loc al Holocaustului românesc, cuprins în perimetrul de 200 m.p. din suprafața de 1000 m.p. a fostului cimitir românesc. În primii ani de ocupație sovietică, pe această palmă de pământ s-a săvârșit profanarea mormintelor militarilor români și asasinate abdominabile. Ne-am obișnuit să spunem că acest Memorial, inaugurat încă în 2008 cu sprijinul financiar al Oficiului Național pentru Cultul Eroilor, dar neînregistrat oficial de autoritățile ucrainene, se află la marginea cimitirului evreiesc. În realitate, după cum aduce dovezi cercetătorul Vasile Ilica, lucrurile se prezintă invers – cimitirul evreiesc s-a extins peste mormintele profanate de ocupanții sovietici. În continuare voi expune câteva date din istoricul Cimitirului Militar Român din Cernăuți.
În perioada interbelică, 1918-1940, la Cernăuți erau dislocate o serie de unități militare românești, garnizoana cernăuțeană dispunând și de un cimitir organizat pe fosta str. Șt. Tomșa, nr.3 (în prezent str. Libenska nr.21), cu o suprafață de 1000 m.p., împrejmuiți pe toate cele patru laturi, iar la stradă – un gard cu poartă metalică. Suprafața de 1000 m.p. a cimitirului avea 16 parcele despărțite între ele, cu alei. Ultimele 8 parcele din spate erau destinate subofițerilor , gradaților și soldaților, iar parcelele 1-8 din față erau destinate ofițerilor și membrilor de familie a acestora. În perioada 1920-1940 în acest cimitir au fost înhumați mai mulți ofițeri. Pe morminte se aflau monumente funerare, cu plăci de marmură pe care erau înscrise numele, prenumele, data nașterii și decesului respectivului răposat. În perioada de ocupație sovietică cele 7-8 monumente ale ofițerilor români au fost devastate, dar se mai păstrează urmele lor.
Între 28 iunie – 3 iulie 1941 are loc execuția a 222 de deținuți politici români și ucraineni, aflați în închisoarea nr.1 din Cernăuți. Aceștia trebuiau să fie evacuați într-un lagăr din Aktiubinsk, Kazahstan, însă nu s-a reușit, deoarece orașul Cernăuți la acea dată a fost încercuit de trupele germane și române. Cele 6 liste, cu numele așa-zișilor sabotori, spioni, teroriști și rebeli, deținuți politici români și ucraineni din închisoarea din Cernăuți, au fost trimise anticipat pe adresa lagărului Aktiubinsk. Trebuie precizat faptul că cei mai mulți din acei deținuți politici erau țărani români și ucraineni de la coarnele plugului, învinuiți de încercarea de a trece fraudulos frontiera în România sau de apartenență la mișcarea naționaliștilor ucraineni (ONU).
Operațiunea de execuție s-a desfășurat în condițiile unui strict secret de stat, urmând tot în mare taină să fie găsită locația unde să se îngroape cele 222 de cadavre. În acest scop, agenții securității din Cernăuți s-au adresat lui Iosif Sidor, administratorul Cimitirului Central, situat pe str. Rusă. Răspunsul acestuia a fost că pe teritoriul Cimitirului Central nu dispune de zone libere în care se pot face săpături pentru gropi comune. Plus la aceasta, cimitirul este des frecventat, ceea ce ar duce la desconspirarea „operațiunii”. Un detaliu important: în timpul ocupației sovietice din 1940-1941, Cimitirul Militar Român, fiind ortodox, a fost pus sub administrația Cimitirului Central, adică în răspunderea aceluiași Iosif Sidor. Acesta a recomandat ca gropile comune să se facă în Cimitirul Militar Român, care este mult mai izolat și nu este frecventat de civili, astfel asigurându-se secretul „operațiunii”. Organele securității din Cernăuți au adus un excavator pentru săparea gropilor comune. Execuțiile se făceau noaptea în curtea închisorii, după care cadavrele se transportau la gropile pregătite în Cimitirul Militar Român. Ultima execuție a avut loc la 3 iulie 1941, după care, pentru mai multă siguranță a secretului, a fost împușcat și administratorul cimitirului Iosif Sidor. Cunoscutul patriot român, inginerul Gheorghe Hafiiciuc, prin anii 60 a executat lucrări topografice în zona cimitirului militar, descoperind locul gropilor comune. Lucrătorii care săpau acolo pentru cripte de familii evreiești au dat de priveliști macabre – oase și schelete aruncare de-avalma.
În 1941-1942, la Cernăuți funcționa un spital militar la care se tratau răniții din zona de operații militare din partea de nord a Basarabiei. Mulți din răniți decedau și erau înhumați în parcelele 9, 10, 11 din respectivul cimitir. La căpătâiul fiecăruia se punea o cruce pe care era gravat un număr ce se putea găsi în registrul de evidență al cimitirului, care cuprindea numele, prenumele, unitatea militară din care provenea respectivul militar.
În Arhiva de Stat din Cernăuți se află o schiță cadastrică ce poartă denumirea de „Plan de situație a Cimitirului militar din garnizoana Cernăuți”, întocmit la 13 octombrie 1942, cu semnătura operatorului cartograf, a reprezentantului confesor al garnizoanei militare și a șefului Serviciului Tehnic al Primăriei din Cernăuți.
