Ultimele isprăvi ale lui Bolo încalcă Constituția

Ultima ispravă a lui Bolojan: o OUG tip salată de fructe, care modifică haotic o droaie de legi fără legătură una cu alta, care afectează drepturile constituționale și care, pe deasupra încalcă mai multe legi, de la Codul administrativ la legea de funcționare a guvernului, la cea care reglementează tehnica legislativă ori la cea a Consiliului Legislativ. OUG a fost adoptată pe 4 mai, dar nu a fost trimisă la Parlament și la Monitorul Oficial, iar avizul obligatoriu al Consiliului Legislativ a venit după căderea guvernului, adică pe 5 mai. Azi, Bolojan a băgat proiectul de OUG pe ordinea de zi a ședinței de guvern, deși nu mai are dreptul să lucreze cu ordonanțe. În plus, trimiterea la Monitorul Oficial e parte a etapelor de legiferare, iar guvernul demis nu mai poate completa acest ciclu.

Consiliul Legislativ a emis pe 5 mai un aviz negativ asupra unui proiect de ordonanță de urgență al guvernului Bolojan, deja adoptată pe 4 mai(!!!), care modifică mai multe acte normative. Documentul, 21 de pagini dense de critici juridice, ridică probleme fundamentale: de la redactare defectuoasă pînă la încălcări severe ale Constituției care ar viola dreptul la muncă, dreptul de proprietate și principiul separației puterilor în stat.

Problema zero: Cine mai are dreptul să dea ordonanțe?
Înainte de orice altă discuție despre conținut, Consiliul Legislativ ridică o problemă de principiu, extrem de gravă. Ordonanța a fost adoptată pe 4 mai 2026. A doua zi, pe 5 mai 2026, Parlamentul a adoptat moțiunea de cenzură, iar guvernul a fost demis. Or, tocmai în ziua în care primea avizul spre analiză, Consiliul Legislativ a constatat că ordonanța fusese deja votată în ședința de guvern din ziua precedentă, fără aviz, adică prin încălcarea legislației.

Ce înseamnă asta? Un guvern demis prin moțiune de cenzură devine guvern interimar și nu mai poate decît să administreze treburile curente. Codul administrativ este explicit: „Guvernul nu poate să emită ordonanțe sau ordonanțe de urgență și nu poate iniția proiecte de lege” în această perioadă.
Consiliul Legislativ nu a tranșat direct dacă ordonanța este nulă de drept, dar a semnalat că publicarea ei în această situație ridică semne serioase de neconstituționalitate.

Problema 1: O ordonanță despre toate și despre nimic – încălcarea principiului unității
O ordonanță de urgență trebuie să reglementeze un singur subiect coerent, conform jurisprudenței CCR. OUG-ul bolojenist e ca briceagul elvețian, le ”rezolvă” pe toate.

– Modifică legea exproprierilor pentru utilitate publică
– Modifică legea privind securitatea națională și industria de apărare
– Prelungește contracte de muncă în Arhivele Militare
– Modifică Codul fiscal
– Modifică piața energiei electrice și a gazelor naturale
– Reglementează fonduri europene (PNRR)
– Modifică legea privind apărarea împotriva incendiilor
– Introduce reguli noi pentru coordonatorii de reforme și investiții

Consiliul Legislativ arată că legea impune ca un act normativ să reglementeze relații sociale omogene și că materiile conexe pot fi incluse doar dacă sunt indispensabile scopului principal. Or, ce legătură are prelungirea contractelor de muncă din Arhivele Militare cu modificarea pieței gazelor naturale? Sau Codul fiscal cu exproprierile pentru apărare?
Curtea Constituțională a statuat în mod repetat că o lege nu poate reglementa „relații sociale variate, fără legătură între ele”. Prin înghesuirea a 14 articole disparate într-un singur act, ordonanța violează principiul unicității reglementării.

Problema 2: Exproprieri fără garanții – dreptul de proprietate în pericol
Unul dintre cele mai grave capitole ale ordonanței vizează modificarea legii exproprierilor (Legea nr. 255/2010), pentru a permite preluarea de active ale operatorilor economici strategici din industria de apărare. O modificare cu dedicație pentru Rheinmetall, pentru a putea prelua cît mai ieftin șantierul Damen Mangalia.
Constituția României este clară la art. 44: „Nimeni nu poate fi expropriat decît pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire.”

Consiliul Legislativ constată că ordonanța:
– Nu precizează sumele individuale ale despăgubirilor pentru bunurile mobile vizate
– Nu stabilește termenul în care aceste sume sunt virate proprietarilor
– Nu reglementează cum sunt identificate bunurile mobile, cum sunt tratate garanțiile sau drepturile creditorilor
– Nu prevede o procedură de contestare clară
Pe scurt: statul poate prelua active ale unor companii private din industria de apărare fără ca proprietarii să știe exact cît primesc, cînd primesc și cum pot contesta. Bunurile astfel preluate devin inalienabile, imprescriptibile și insesizabile – adică intră definitiv în proprietatea publică a statului, fără cale de întoarcere clară.

Problema 3: Un concept-fantomă – „activul funcțional”
Ordonanța introduce un concept nou: „activul funcțional” – un ansamblu de bunuri mobile și/sau imobile ale unui operator economic strategic, care poate fi preluat de stat.
Problema: noțiunea nu este definită corespunzător în raport cu legea exproprierilor, care se referă exclusiv la bunuri imobile (terenuri, clădiri). Extinderea procedurii de expropriere și asupra bunurilor mobile – utilaje, echipamente, linii de producție – „poate afecta concepția generală a Legii nr. 255/2010″, avertizează Consiliul Legislativ.
Mai mult, ordonanța nu clarifică dacă, atunci cînd „activul funcțional” include și imobile, dreptul de proprietate se dobîndește sau nu prin înscriere în cartea funciară – o cerință esențială în dreptul civil român. Această lacună lasă situația juridică a proprietarilor într-o zonă de totală impredictibilitate.

Problema 4: Contracte de muncă prelungite cu forța – muncă forțată prin lege?
Ordonanța propune prelungirea – pentru a treia oară – a contractelor de muncă pe perioadă determinată ale personalului civil din cadrul Depozitului central de arhivă al Arhivelor Militare Naționale Române, din Ministerul Apărării Naționale, pînă în 30 iunie 2027.

Consiliul Legislativ este tranșant: această măsură încalcă:
– Principiul libertății contractuale – contractele se modifică prin acordul părților, nu prin lege
– Principiul consensualismului
– Dreptul la muncă (art. 41 Constituție) – angajații sunt obligați să continue un raport de muncă pe o durată pe care nu au acceptat-o
– Interzicerea muncii forțate (art. 42 Constituție și art. 3 Codul muncii)
– Principiul egalității în drepturi (art. 16 Constituție) – se blochează accesul altor persoane la acele posturi

Practic, prin ordonanță, angajații nu pot decide dacă vor să-și prelungească sau nu contractul, iar alți cetățeni care ar dori să ocupe acele posturi sunt excluși automat. Urgența invocată – riscul unor litigii și al plății de despăgubiri – nu este considerată de Consiliul Legislativ un motiv suficient pentru a justifica o situație extraordinară în sensul Constituției.

Problema 5: Funcționari publici mutați fără acord – separarea puterilor, ignorată
Ordonanța conține o prevedere prin care, în cadrul coordonatorilor de reforme și investiții (structuri implicate în gestionarea fondurilor europene), funcționari publici pot fi detașați pe posturi vacante de orice nivel și specialitate, inclusiv pe posturi superioare sau inferioare celui deținut, fără acordul lor scris. Aceasta este o derogare de la Codul administrativ, care prevede că detașarea pe un post inferior se face numai cu acordul scris al funcționarului. Prin ordonanță, acel acord dispare.

Consiliul Legislativ constată că astfel sunt afectate dreptul la muncă și dreptul la interzicerea muncii forțate ale funcționarilor publici, drepturi fundamentale care, potrivit art. 53 din Constituție, pot fi restrînse numai prin lege adoptată de Parlament, nu prin ordonanță de urgență.

O altă prevedere din același articol – posibilitatea prim-ministrului de a constitui grupuri de lucru interministeriale prin simplă decizie atunci cînd nu există posturi vacante – este catalogată drept contrară principiului separației puterilor și principiului legalității, deoarece atribuțiile funcționarilor publici se stabilesc prin lege sau hotărîre de guvern, nu prin act administrativ al prim-ministrului.

Problema 6: Ordonanța a mai fost deja avizată – și s-a schimbat semnificativ
Un detaliu tehnic, dar important: aceasta nu este prima versiune a ordonanței. O versiune anterioară fusese transmisă pe 30 aprilie 2026 și primise aviz favorabil (cu observații) pe 4 mai 2026. Între timp, Guvernul a adăugat 12 articole noi în proiect.
Regulamentul intern al Guvernului este explicit: proiectele de ordonanță de urgență cărora li s-au adus modificări de fond după discutarea lor în ședința de guvern trebuie supuse unei noi avizări a Consiliului Legislativ. Guvernul nu a respectat această procedură – a adoptat forma extinsă fără a solicita un nou aviz pentru adăugirile substanțiale.

Decizia Consiliului Legislativ – aviz negativ, pentru că:
1. Guvernul a primit avizul Consiliului după ce a fost demis.
2. Violează principiul unității reglementării, înghesuind materii disparate într-un singur act
3. Conține prevederi de expropriere fără garanțiile constituționale minime pentru dreptul de proprietate
4. Prelungește contracte de muncă cu forța, încălcînd libertatea contractuală și interzicerea muncii forțate
5. Permite detașarea forțată a funcționarilor publici, afectînd drepturi fundamentale care pot fi restrînse numai prin lege parlamentară
6. A fost adoptată cu 12 articole noi față de versiunea avizată anterior, fără o nouă procedură de avizare. (Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics)