Este greu de crezut că ultimii pași de politică externă întreprinși de Administrația Donald Trump împotriva Venezuelei, Groenlandei și Iranului vor deveni finale. Pe agenda președintelui SUA pot apărea noi obiective, precum Turcia, spre exemplu, este de părere politologului Ivan Starodubțev. Invitat al emisiunii „Contact total”, el a explicat că Turcia se află într-o stare de incertitudine strategică și sub o presiune crescândă din partea Washingtonului, în pofida statutului său de aliat NATO, relatează cotidianul Moskovski komsomoleț.
Potrivit expertului, administrația lui Donald Trump continuă să perceapă Turcia lui Erdoğan drept un partener problematic, fapt demonstrat de constantele îndemnuri de a rupe cooperarea energetică cu Rusia și de a renunța la sistemele anti-racheta S-400.
Starozubțev crede însă că principal scop al unei eventuale presiuni asupra Ankarei ar fi schimbarea statutului de care se beneficiază, în prezent, strâmtorile Bosfor și Dardanele, precum și renunțarea la Convenția de la Montreux, care reglementează navigația prin strâmtori.
Politologul a făcut o analiză detaliată a chestiunii privind controlului asupra strâmtorilor Mării Negre — Bosfor și Dardanelele — în calitatea lor de principal, dar și extrem de vulnerabil activ strategic al Turciei. El a reamintit că actualul regimul de navigație este reglementat de Convenția de la Montreux din 1936, care consfințește suveranitatea Ankarei asupra strâmtorilor, dar stabilește reguli clare pentru trecerea navelor militare ale statelor neriverane Mării Negre, limitând semnificativ prezența acestora în Marea Neagră.
După ce a început operațiunea militară specială, navele militare străine, precum cele ale SUA, Franței sau Marii Britanii, nu pot intra în Marea Neagră.
Acest regim reprezintă, în opinia expertului, o piatră istorică de încercare pentru Statele Unite. „Occidentul depune eforturi colosale pentru a distruge, într-un fel sau altul, regimul de care beneficiază strâmtorile”, a subliniat Starodubțev.
Pe de o parte, Convenția de la Montreux servește drept garanție de securitate pentru Turcia și statele riverane Mării Negre, iar pe de altă parte, acționează ca o barieră naturală care „încurcă în mod serios” marile flote occidentale, în primul rând cea americană, să intre de o manieră amplă și permanentă în bazinul Mării Negre.
În contextul politicii agresive și imprevizibile a administrației Trump, care, după cum au arătat exemplele Groenlandei, Venezuelei și Iranului, este gata să revizuiască orice statu-quo aparent intangibil, acest activ al Turciei apare deosebit de riscant.
„Cine a spus că, la un moment dat, în mintea lui Donald Trump nu se va declanșa ceva și în privința strâmtorilor?”, se întreabă retoric expertul.
