„Emmanuel Macron a declanşat războiul informaţiei”. O scrie ziarul Le Monde după ce o recentă propunere a preşedintelui Franţei a provocat o adevărată furtună politico-mediatică. Presa ultraconservatoare, extrema dreaptă franceză, dar şi o parte din responsabilii de dreapta îl acuză pe şeful statului de «derivă liberticidă». De la ce a plecat polemica?, se arată într-un comentariu RFI.
Afacerea a început în 19 noiembrie, zi în care Emmanuel Macron, într-un dialog cu cititorii unui ziar de provincie – La Voix du Nord – evocă «etichetarea», de către profesionişti, a mediilor de informare. Asta, spunea preşedintele francez, «pentru a le diferenţia pe cele care respectă regulile deontologice de celelalte, cele care fac bani din publicitate personalizată».
Zece zile mai târziu, contraatacul este lansat de Journal du Dimanche, ziar duminical în proprietatea ultraconservatorului miliardar Vincent Bolloré. Pe prima pagină, JDD denunţă
«un proiect ce urmăreşte să controleze informaţia».
A doua zi, Pascal Praud, editorialistul vedetă al canalului de televiziune CNews, şi el din grupul Bolloré, îl acuză pe preşedintele Macron de «tentaţie autoritară pentru a impune o poveste unică». Jordan Bardella, preşedintele partidului extremist de dreapta Reuniunea naţională (RN), preia şi el referinţa din JDD despre «ministerul Adevărului» care apare în romanul 1984 al lui George Orwell. Marine Le Pen, lidera de facto a RN, declară de partea ei că «idea de a eticheta presa este ceva extrem de periculos». În fine, acestui tir violent din extrema dreaptă i se alătură şi Bruno Retailleau. Preşedintele partidului de dreapta Republicanii scrie pe reţeaua X: «Niciun guvern nu trebuie să trieze presa, nici să dicteze adevărul. Nu asta este democraţia». Totodată, Retailleau, urmat repede de predecesorul său Eric Ciotti, devenit între timp acolitul lui Le Pen, a lansat pe inernet o petiţie intitulată «Mediile de informare: Da libertăţii, nu etichetării» care, în 2 zile, culesese déjà joi seara 42.000 de semnături.
Replica, neaşteptată şi inedită, a Palatului Elysée nu a întârziat. Luni seara, într-un mesaj postat tot pe X, preşedintele Emmanuel Macron deplânge faptul că «Guvernul nu va crea nicio etichetă, şi cu atât mai puţin un minister al Adevărului» a repetat şeful statului a doua zi în şedinţa de guvern.
Problema, mai bine zis dilema, este că a răspunde unei polemici nu face decât să-i dea şi mai mare amploare, dar dacă taci, rumoarea tot continuă…
Propunerea de a «eticheta» mediile de informare nu este una nouă
Idea de a «eticheta» mediile de informare nu are nimic de a face cu preşedintele francez. Ea a apărut anul trecut, în urma unei dezbateri naţionale privind «starea informaţiei». Atunci s-a desprins idea ca mediile de informare să fie etichetate de profesionişti, tocmai pentru a reda încredere opiniei publice în massmedia. ONG-ul Reporteri fără frontiere a lansat dealtfel iniţiativa «Journalism Trust Initiative», validată de un cabinet de audit. Mai multe medii de informare franceze, printre care grupul France Médias Monde din care face parte radioul RFI, a primit această «etichetă», etichetă ce a fost dealtfel citată ca model de Macron în dialogul purtat cu cititorii de la Voix du Nord.
Această polemică se înscrie într-una mai generală în favoarea «libertăţii de expresie», bătălie culturală lansată tocmai de presa din sfera lui Bolloré. Ea preia, se inspiră întocmai din discursul din SUA apropo de «free speech», folosit de adepţii lui Donald Trump.
Emmanuel Macron nu a întreţinut niciodată relaţii foarte bune cu presa
Problema este că în bătălia pe care a lansat-o, Emmanuel Macron este şi un actor politic, lucru care riscă să alimenteze discursul sferei complotiste, ce a pe care tocmai vrea s-o combată.
«O strategie contraproductivă»
notează Le Monde într-un editorial publicat miercuri.
Influentul cotidian de seară reaminteşte că «Emmanuel Macron nu este cel mai bine plasat pentru a vorbi despre acest subiect întrucât a înterţiunut dintotdeauna o relaţie distantă cu ziariştii. Încă din 2017, anul primei sale alegeri, el a încercat să-i trieze pe jurnaliştii care îl însoţeau în deplasări. Apoi, a dat prioritate propriilor sale reţele de comunicate – Facebook, Instagram, YouTube – în detrimentul reporterilor de teren, ceea ce nu a făcut-o niciunul din predecesorii săi. Preferând comunicarea în locul explicaţiei, Macron i-a ocolit cât a putut pe jurnalişti. De aceea el nu pare vectorul potrivit pentru a amorsa dezbaterea, dar asta nu înseamnă că nu pune pe masă adevărate probleme cu 18 luni înaintea unui scrutin prezidenţial care se anunţă inedit, sub ameninţarea algoritmilor, a ingerinţelor şi manipulărilor aferente, şi sub jugul grupului Bolloré, devenit el însuşi actor politic» conchide Le Monde.
