de Adriana Stoicescu, judecător
Într-o mostră de umor involuntar, o parte a presei, aia situată de partea binelui euroatlantic, e în extaz pentru că șăfii de la țară au fost eleganți la eveniment, au și stat în spatele lu’ șefu ăl mare, au fost cuminți până la sfârșit și nu s-au jucat pe telefoane.
Nu s-au împins și nici nu s-au zbenguit pe acolo, să ne facă, Doamne ferește, dă rușinea planetei.
Adică, au fost îmbrăcați în negru la o înmormântare….
Nu știm, însă, dacă șosetele erau asortate, culoarea budigăilor și dacă purtau maieu, ceea ce face ca mândria mea să fie un pic ciobită.
Au și ei, însă, dreptate.
Dacă aveam noroc să meargă duduia Carmen?
Aud?
N-o fi fost baș rochița roz, da’ nește săndăluțe decupate și o rochiță cloș, deasupra de genunchi tot primeam.
Bonus o poșețică veselă, să bucure răposatu’…
Cum ar veni, în tot răul e și un bine
