Maghiarii merită atenţie, pentru că, în cele din urmă, tot maghiarii vor avea dreptate: aşa s-a întâmplat în 1848, în 1956, şi aşa va fi şi în 2024 – a declarat miercuri János Lázár la Opera Maghiară din Cluj-Napoca, la aniversarea a 68 de ani de la revoluţia din 1956.
Ministrul ungar al construcţiilor şi transporturilor a subliniat: fiecare sărbătoare naţională poartă un mesaj de solidaritate. Maghiarii, uniţi prin limbă, cultură şi istorie, au trăit întotdeauna în minoritate, dar acest lucru nu i-a învăţat să renunţe, ci să se bazeze doar pe ei înşişi – a adăugat el.
„Suntem deci uniţi şi prin aceasta: dorinţa de independenţă. Această voinţă încăpăţânată, ambiţioasă de a rămâne o naţiune de sine stătătoare în orice epocă” – a spus ministrul.
Potrivit lui János Lázár, maghiarii sunt un popor de sine stătător care este deschis cooperării, dar care ia în mod independent deciziile care îi determină destinul.
„Alianţă da, tutelă niciodată. Loialitate da, autoabandonare niciodată. Integrare da, asimilare niciodată” – a precizat el în discursul festiv de la Cluj-Napoca, transmis direct pe reţeaua de socializare.
El şi-a exprimat convingerea că aceasta este una dintre cele mai importante probleme ale politicii de azi, noua linie de demarcaţie ideologică: autodeterminare sau autoabandon.
Maghiarii sunt uniţi şi de 1956, însă János Lázár consideră că puţini oameni din Ungaria sunt conştienţi de modul disproporţionat în care maghiarii din Ungaria şi cei din România au avut parte de întâmplările în 1956.
În timp ce pentru Ungaria 1956 a fost o revoluţie şi o luptă pentru libertate, o perioadă a speranţei şi abia mai târziu a represaliilor, în Transilvania au avut loc mai degrabă doar represalii: revoluţia a fost „reprimată în faşă”, cu toate acestea a servit ca pretext pentru conducerea de la Bucureşti să intensifice discriminarea faţă de maghiarii din Transilvania, din Partium şi din Moldova – a reamintit el.
„Din acel moment, maghiarii din România au trăit într-o dublă minoritate: ca o comunitate vinovată colectiv. Persecutată pentru că, fiind minoritate autohtonă, a îndrăznit să se simtă la ea acasă într-un alt stat şi persecutată pentru că, în 1956, dorinţa de libertate a fraţilor din Ungaria s-a reflectat în ea. Totuşi, 1956 nu a fost un eşec. A fost un sacrificiu, dar nu inutil” – a subliniat János Lázár.
„Între 1956 şi 1989, la Budapesta, comunitatea noastră politică a fost cea care a construit poduri. Pentru noi este un sacrilegiu chiar şi faptul de a face o paralelă între maghiarii din anii ’56 şi, să zicem, ucrainenii de astăzi” – a precizat ministrul.
În opinia sa, maghiarii din Ungaria şi din afara ei sunt legaţi nu numai de istorie, ci şi de numeroasele promisiuni de cooperare între ţările şi comunităţile lor. Dintre acestea, ministrul construcţiilor şi transporturilor a evocat construcţia căii ferate de mare viteză între Budapesta şi Cluj-Napoca şi finalizarea autostrăzilor care leagă marile oraşe ale celor două ţări.
El a reamintit că Ungaria a fost cel mai dârz şi fidel susţinător al aderării României la spaţiul Schengen, pentru că, în secolul 21, răspunsul la tratatul de la Trianon este deja abolirea frontierelor în zona Schengen.
Ministrul a arătat că UDMR şi preşedintele acesteia sunt un aliat de excepţie al guvernului de la Budapesta în înlăturarea barierelor fizice şi sufleteşti dintre maghiari şi români. El şi-a exprimat convingerea că Hunor Kelemen va reuşi să readucă UDMR acolo unde „o minoritate naţională autohtonă ar trebui să fie de drept”: în conducerea statului.
