E simplu: Ilie nu știe economie. Cum ieșim din depresia colectivă în care ne-a băgat Bacovia Bolojan… Problema principală pe care o au apostolii austerității lui Ilie Bolojan este că ei nu înțeleg că minciuna devine atât de gogonată încât, la un moment dat, niciun fel de narativ nu o mai poate susține. Orice om normal care nu trăiește doar online vede că, atunci când merge la magazin sau la piață, plătește mult mai mult decât până în urmă cu un an. Asta în timp ce veniturile sale nu au crescut deloc sau, în cazul pensionarilor, mamelor în concedii de creștere a copilului sau a persoanelor cu dizabilități, veniturile chiar au scăzut, afirmă șeful CJ si al PSD Caras Severin Silviu Hurduzeu.
CE MAI SUSȚINE SILVIU HURDUZEU:
Din perspectivă economică, e aproape imposibil să ajungi în situația de a avea inflație galopantă (10,7%) și recesiune profundă. Acest lucru devine plauzibil doar în cazul în care statul (în cazul acesta, Guvernul Bolojan) crește artificial prețurile prin taxe și impozite. Caz în care el este principala cauză a contracției economice trei trimestre consecutive.
Este absolut halucinantă gimnastica mentală a unora care ne explică superior că e un lucru bun că a crescut inflația (de patru ori mai mare decât la nivelul UE) pentru că oamenii nu își mai permit să mai cumpere nici măcar mâncare ca înainte. Că e bine că nu mai consumă românii. Or, asta este evident o formă de nebunie câtă vreme oamenii vor să-și trăiască viețile.
Știu că nimic nu-i va convinge pe propagandiștii lui Ilie Bolojan, cei convinși până în străfunduri că el e soluția și salvarea. Sunt aceiași care i-au votat înainte pe Băsescu și pe Iohannis, care și-au pus speranțele în Boc, Cioloș, Orban, Cîțu sau Ciucă. Pentru că urăsc PSD, ei găsesc mereu salvatori de care, ulterior, se dezic. Într-un fel, chiar îi folosesc și, când nu mai sunt utili, îi aruncă peste bord.
Românii care nu se mai descurcă deloc cu banii înțeleg însă realitatea așa cum este. Își aduc aminte cum era înainte și văd cum este acum. Au început să înțeleagă asta și micii antreprenori care sunt astăzi jupuiți. Citeam textul lui Mihai Mărgineanu privind taxarea după un concert la Timișoara și vedeam cât de multe comentarii sunt care îi împărtășesc experiența traumatică. Este clar că așa nu se mai poate.
De altfel, dacă te uiți cum a mers Bursa după demiterea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură, vezi că există un optimism că lucrurile se pot îndrepta dacă vom avea un nou Executiv. Unul care să fie condus de cineva care înțelege economie și care nu se concentrează exclusiv să iasă calculele de conțopist la sfârșitul anului (care, apropo, nici acelea nu se închid cum trebuie dacă ne uităm la deficitul bugetar din 2025).
Mai există un argument logic. Dacă era bine social și economic, PSD nu avea niciun interes să dărâme Guvernul Bolojan. Am fi încercat să extragem cât mai mult capital de imagine din faptul că la robinete curgeau apă și miere. Doar că, în mod evident, România mergea într-o direcție greșită și, pe cale de consecință, implicit costurile politice erau uriașe. Nu e nimic anormal să faci ce e corect dacă acel lucru îți aduce, în același timp, și o îndreptare a situației proprii.
Nu îmi fac iluzii. Realizez că e munca în zadar să încerci să convingi propagandiștii (fie ei de bună credință sau doar plătiți) care nu vor să asculte de argumente și pe care nu-i interesează cifrele. Ostașii lui Bolojan știu una și bună “puie, MSD”. Cred însă că românii obișnuiți înțeleg foarte bine că e nevoie de altceva și de altcineva. De soluții care să stimuleze economia și de o formulă care să ofere sprijin și oportunități. De aceea, așteptarea mea este ca viitorul Guvern să fie nu doar mai deschis la dialog, dar și încărcat de optimismul acela resimțit atunci când te afli într-o situație disperată, dar știi că lucrurile pot merge către bine.
