Nici nu se poate un caz mai clar care să demonstreze că şi justiţia (ca şi bugetul, resursele naturale sau fondurile europene) se împarte cu prietenii şi clienţii. Un duş rece pentru idealiştii care vorbesc despre relaţia dintre „democraţie şi o justiţie funcţională” şi despre „credibilizarea justiţiei”. Afacerea Rarinca a dovedit cât de flexibil este sistemul când e vorba despre şefii lui şi tocmai de aceea preşedinta Înaltei Curţi şi procurorul şef de la Direcţia Anticorupţie ar trebui măcar să explice public ce nu înţeleg din inviolabilitatea libertăţii şi siguranţei persoanei. Mai mult, ar trebui să spună şi ce legi aplică şi cum funcţionează acestea când dispun cercetarea în libertate sau în arest la domiciliu a unor persoane bănuite de culpe mult mai grave: fraude de zeci de milioane de euro, instituţionalizarea unor grupuri infracţionale, se afirmă într-un comentariu al postului de radio Europa Liberă.
Cea mai recentă controversă internă a fost declanşată de cazul Rarinca. Mariana Rarinca a fost angajată la firma soţului pe-atunci viitoarei preşedinte a Înaltei Curţi, Livia Stanciu. Firma cu sediul în Galaţi a mers cum au mers toate lucrurile în România, din împrumut în penalizări, până la desfiinţare. Între timp, soţul a răposat şi şi-a lăsat angajata împovărată în datorii drept pe care a venit la Bucureşti să le recupereze de la Livia Stanciu, devenit deja şefa celei mai înalte instanţe de judecată. Aceasta i-a dat papucii şi nişte mărunţiş. Pentru că insista, a dat-o în judecată susţinând că o şantajează. Într-o primă instanţă, dna Rarinca a fost condamnată la trei ani cu suspendare şi a stat la închisoare în arest preventiv mai bine de jumătate de an. Măreţia dreptului nu se putea afirma atât de glorios fără neprecupeţitul ajutor primit de la Direcţia anticorupţie care şi-a trimis procurorii să amuşine prin locuinţa Marianei Rarinca pentru a o învăţa minte să se pună cu cavalerii dreptăţii. După alte cinci luni de la eliberare, adică în mai 2015, altă instanţă, Curtea de Apel, dispunea prin sentinţă definitivă şi executorie achitarea ei. Nu ştim ce se întâmplă cu banii pe care familia Stanciu teoretic încă îi mai datorează fostei angajate. E posibil ca aceasta să-i recupereze ca daune, plătite de la buget, prezintă cazul postul de radio finanțat de Congresul Statelor Unite.
