Cel mai tare, din tot ce s-a intimplat in lunile din urma m-a durut textul unei foste studente publicat in ziarul Gandul (ce-au spus CTP, SRS, Tilica Tanase si altii din generatia lor a trecut pe linga mine pentru ca eram sigur ca, undeva, in adincul lor, furia declaratiilor facute la cald ascundea o mare frica, iar sacii din spinarea lor atirnau, brusc, al naibii de greu!). Fosta mea studenta si textul ei din Gandul m-au facut sa pling, a scris Robert Turcescu vineri seară pe blogul său (textul integral).
Turcescu a scris un text intitulat: Un răspuns lung şi public pentru Dragoş Pătraru
Mesajul lui Robert Turcescu pentru Dragoș Pătraru:
Tie, cind imi spui ca mi-am tradat publicul nu-ti raspund. Pentru ca eu, vorba cintecului, publicul nu mi l-am tradat. Ani de zile, deja vreo 22, am facut jurnalistica in felul in care am crezut ca e bine. Si cred ca a fost bine. Toate anchetele, reportajele, editorialele pe care le-am scris sau emisiunile radio si TV pe care le-am realizat au fost cu gindul la public. La publicul meu. Care, mai mereu, a fost alcatuit din oameni de dreapta pentru ca nu cred nici azi, cum n-am crezut nici in ’89, ca Iliescu si urmasii lui sint solutia pentru Romania. Dar, sa nu alunecam in politica.
Nu mi-am tradat publicul, draga mea studenta, iti spun tie asta, aici, ca sa auda si Dragos Patraru. In timp, si sint convins ca acel timp va veni, lucrurile vor aparea mult mai limpezi. Deocamdata, ramin singurul ofiter acoperit-deconspirat din presa romana. Dar, daca ai ragaz, citeste anchetele si textele de pe turcescu.ro, rasfoieste ziarele Evenimentul Zilei, Ziua, Cotidianul sau Dilema, citeste-mi cartile sau roaga-ti parintii sa-ti povesteasca despre “Totul la Total”,“Romania in direct” ori “100%”. Pune toate acestea linga ceea ce va spuneam la cursuri si incearca sa raspunzi atunci la o intrebare simpla: te simti tradata?
Referindu-se la momentul presupusei deconspirări, Turcescu spune:
Acum revin la textul tau, Dragos Patraru. Spui ca dupa momentul din septembrie ar fi trebui sa inchei povestea cu jurnalismul. M-am gindit, sa stii, sa fac asta. Dar, uneori, Dumnezeu, prietenii si familia iti spun ca ai putea avea sansa de a o lua de la capat. Mie mi s-a intimplat sa aud aceste indemnuri. Si asta incerc sa fac acum: sa o iau de la capat, sa incerc sa reconstruiesc viata mea de jurnalist. Nu am nicio garantie ca va fi posibil, asa cum nici tu nu aveai garantia ca vei reusi sa faci doua ziare, Dragos Patraru, chit ca dupa ce le-ai facut ti-au murit in brate. Uneori insa, e mult mai frumos sa incerci sa te ridici din tarina decit sa te chinui sa ramii intr-un complicat exercitiu de echilibristica, undeva, in virf. Vei vedea asta curind, daca nu cumva o simti deja!
Turcescu dă detalii și despre proiectul televiziunii online:
Citeva cuvinte iti mai spun, Dragos Patraru, despre proiectul televiziunii online si atit de discutata campanie de donatii. Nu cersesc nimic, omule! Am investit si investesc in continuare si bani, si timp, si energie in materializarea acestei idei. Am cerut sprijin public in primul rind pentru a trage un semnal de alarma. Nu se poate de unul singur, Dragos Patraru! Tu, care lucrezi astazi la Televiziunea Publica unde si eu, si alte citeva milioane de romani cotizam vrem- nu vrem, luna de luna, cu o suma obligatorie, esti relaxat: ai un salariu asigurat care, mic-mare, cum o fi el, vine luna de luna. In presa “particulara”, o stii prea bine, e altfel: asa cum spuneai chiar tu, vine ANAF, vine politicianul, apare mogulul, se taie salariile, se strica imprimanta sau camerele de luat vederi si nu sint bani pentru reparatii… E mai greu, mult mai greu. Si, ca sa fiu un pic rautacios, as zice ca voi, cei din TVR, cersiti de ani de zile, Dragos Patraru. Cersiti bani din taxa radio-tv, cersiti iertarea de datorii, cersiti o schema de personal mult prea mare, cersiti atentie pentru multe emisiuni penibile…
Deci, sa-ti fie clar: nu cersesc nimic. Dar vreau sa vad daca exista in Romania oameni care doresc sa se schimbe ceva in media. Acesta, cum am mai spus, e un proiect lansat astazi de mine. Miine, alti jurnalisti, vor avea o alta idee, poate de o mie de ori mai buna. Si ei, ca si mine, vor avea nevoie de o mina de ajutor din partea celor care cred in ei si in sansa lor de reusita. Pentru ca, sa stii, n-o sa ne putem angaja toti la TVR
