de Politico.de (Traducere și adaptare Bogdan Tiberiu Iacob)
Dacă există vreo glumă mai mare decît afirmația unor inocenți, după invazie, conform căreia Putin a reușit să solidarizeze puternic Occidentul, aș fi tare interesat să o aud. Pentru că faptele dovedesc contrariul: probabil o asemenea scindare pe linia de demarcație a intereselor directe nu a mai existat în vest după al doilea război mondial. Iar în epicentrul dihoniei se află țara al cărei imn clamează ”Deutschland uber alles”, adică Germania.
”Mesajul lui Olaf Scholz către Europa: Germania în primul rînd” titrează azi influentul site german Politico.eu.
Ce ar însemna asta, pentru restul europenilor?
Lucruri nu prea bune.
Deși trimite bezele către solidaritate europeană, cancelarul clădește un drum propriu pentru țara sa, scrie Politico în articolul de fond de azi.
În timp ce Europa se zguduie sub impactul războiului dintre Rusia și Ucraina, Scholz se declară din vorbe pentru solidaritate europeană, dar croiește, concomitent, un drum propriu pentru Germania. Indiferent dacă e vorba de livrările de arme pentru Ucraina sau de atenuarea creșterii prețurilor la gaze, abordarea lui Scholz e categorică: Germania în primul rînd.
Planul Berlinului de a înființa un fond de urgență de 200 de miliarde de euro pentru a subvenționa prețul gazelor a declanșat un răspuns furibund din partea unor lideri europeni săptămîna trecută. Prim-ministrul polonez Mateusz Morawiecki l-a acuzat chiar pe Scholz de „egoism” și de „distrugerea” pieței unice. Temerea este că subvențiile germane vor oferi producătorilor din țară un avantaj nedrept față de industriile altor țări UE.
„Cea mai bogată și mai puternică țară din UE încearcă să folosească această criză pentru a obține un avantaj competitiv pentru afacerile lor pe piața unică. Nu este corect, nu așa ar trebui să funcționeze piața unică”, a declarat Morawiecki, vineri, la summitul informal al UE de la Praga.
Atît prim-ministrul finlandez Sanna Marin, cît și liderul estonian, Kaja Kallas, au exprimat îngrijorări similare, deși într-un limbaj mai diplomatic, cerînd un plan UE de abordare a problemei.
Scholz a apărat planurile Berlinului, spunînd că alte țări din Europa urmează pași similari. Deși este adevărat, niciunul dintre aceste programe nu se apropie de amploarea planului german.
Dincolo de asta, ceea ce îi îngrijorează pe liderii europeni mai mult decît subvenționarea gazelor este tendința tot mai acută a celui mai mare jucător al continentului de a aborda probleme-cheie economice și de securitate prin prisma beneficiului propriu, despre care se tem că va eroda coeziunea europeană.
La cîteva ore de la invazia Ucrainei de către Rusia, de exemplu, Scholz a răspuns anunțînd un program de 100 de miliarde de euro pentru un fond special care vizează nu securitatea europeană, ci strict pe cea a Germaniei.
În mod similar, abordarea guvernului său față de deficitul de gaz și electricitate care se profilează în această iarnă se concentrează strict pe Germania, mai degrabă decît pe Europa.
Săptămîna trecută, Scholz a vizitat Spania , unde a făcut eforturi pentru finalizarea unei noi conducte de gaz din peninsula Iberică pînă în nordul Europei, pentru a compensa aprovizionarea pe care Germania a pierdut-o de la Rusia. Macron s-a opus cu voce tare planului, care ar traversa teritoriul francez, argumentînd că nu are sens, economic. Această opinie este împărtășită de Comisia Europeană, dar cancelarul german merge neabătut înainte, chiar și dacă va fi nevoie ca proiectul să ocolească Franța cu totul.
S-ar putea argumenta pe bună dreptate că Scholz a fost votat pentru a-și servi țara în primul rînd – dacă nu s-ar constata că el invocă în mod repetat UE ca punct de sprijin al universului său politic.
În ultimele zile, Scholz a mers și mai departe, invocînd „responsabilitatea specială” a Germaniei de a conduce, ca putere majoră în centrul Europei.
„Ne luăm această responsabilitate foarte în serios”, a spus el pentru El País din Spania, într-un interviu, săptămîna trecută.
Restul Europei – care a învățat să se concentreze mai degrabă pe acțiunile Berlinului decît pe retorica sa – nu este convins.
În timp ce multe capitale europene își doresc coordonarea (și banii) Germaniei, ele nu au încredere în ledershipul berlinez. Goana îndîrjită a Germaniei după gaze rusești și căutarea sa donquijotească, ani de zile, a „dialogului” cu Moscova, în ciuda repetatelor transgresiuni ale președintelui Vladimir Putin (să nu mai vorbim de refuzul lui Scholz de a oferi Ucrainei un sprijin militar mai puternic) au răpit Berlinului credibilitatea, mai ales în Europa Centrală şi de Est.
Primirea rece de care a beneficiat Scholz în Europa este doar unul dintre motivele pentru care se concentrează doar pe propria țară.
Alt motiv este că germanii par la fel de frustrați de conducerea sa ca și restul Europei. Coaliția dintre social-democrații lui Scholz, Verzii și Liber-democrații liberali s-a contrazis săptămîni în ceea ce privește modul de răspuns la creșterea prețurilor la energie și la inflație. Pachetul de 200 de miliarde de euro convenit în cele din urmă, destinat atît gospodăriilor, cît și întreprinderilor, este remarcabil atît prin dimensiunea sa, cît și pentru că a fost lansat fără nicio luare în considerare a modului în care va reacționa restul Europei.
Cu toate acestea, nu există niciun semn că Scholz va da înapoi. Social-democrații săi sunt acum pe locul trei, cu 10 puncte procentuale în spatele alianței de centru-dreapta a creștin-democraților, în sondajele citate de Politico. Renunțarea la pachetul de sprijin ar însemna un dezastru politic pentru coaliția sa.
Acest lucru sugerează că Europa este probabil să rămînă nimic mai mult decît o piesă de recuzită în retorica lui Scholz, care este în funcție de mai puțin de un an și încearcă să-și revigoreze zestrea electorală politică internă.
Pe măsură ce impactul economic al războiului Rusiei a început să ia amploare în timpul verii, Scholz a trecut la invocarea faimosului imn al clubului de fotbal Liverpool – „Nu vei merge niciodată singur”.
”Măcar dacă s-ar putea spune același lucru și despre cancelarul german…”, e concluzia analiștilor de la Politico.
- Advertisement -
