de Silvia Uscov, avocat
Precizări:
1. Cererea de sesizare a CCR cu excepția de neconstituționalitate a legii de ratificare a Tratatului de la Lisabona nu tinde la un RoExit, ci la stabilirea definitivă a ordinii juridice care se aplică în România. În prezent, avem două curente: unul care susține că tratatele cu UE sunt mai presus de Constituție (din punctul meu de vedere, greșit), altul (majoritar printre specialiștii în drept) care susține că tratatele cu UE sunt sub Constituție și deasupra legilor interne.
Italia a parcurs un traseu similar cum câțiva ani, Curtea lor Constituțională fiind sesizată de către Curtea de Apel din Milano și Curtea Supremă italiană după o hotărâre halucinantă a CJUE care viza înlăturarea posibilității aplicării prescripției speciale în cauzele care vizau interesele financiare ale UE. Curtea Constituțională a Italiei a adresat două întrebări preliminare la CJUE tocmai pentru a-i da posibilitatea să își schimbe hotărârea și a evita declararea neconstituționalității legii de ratificare a Tratatului de la Lisabona. Și CJUE și-a schimbat poziția, ceea ce a reașezat ordinea juridică italiană în matca ei.
Tot un derapaj al CJUE a determinat acest pericol, iar în cererea de ieri tocmai asta am vrut să evităm, un alt derapaj al CJUE în materia prescripției. Nu urmărește nimeni RoExit și nici să relativizeze aplicabilitatea tratatelor UE, ci să le așeze acolo unde le este locul în lipsa unei Constituții europene care nu a fost aprobată prin referendum. Deja avem un derapaj care încă nu a fost corectat, Hotărârea CJUE din 21.12.2021.
2. Unii au înțeles în mod greșit demersul de a sesiza SRI – Unitatea pentru Apărarea Constituției, considerând că am solicita o imixtiune a serviciilor în actul de justiție.
Nu era vorba despre asta, ci despre a sesiza un atentat la Constituția României, ceea ce reprezintă o veritabilă problemă de siguranță națională, care ar trebui să intereseze toate autoritățile statului.
Sub oblăduirea unei hotărâri judecătorești nu poți accepta ca statul român să fie guvernat de interese străine care ar afecta însăși esența articolului 1 din Constituție.
Când se vede dorința unora de funcții prin diverse organisme internaționale sau de-ale noastre, care le-ar asigura un venit și o pensie liniștite, nu se poate gira „vânzarea” statului printr-o tăcere. Este cunoscută chiar schimbarea poziției Guvernului României cu ocazia apărărilor formulate înaintea pronunțării Hotărârii CJUE din 21.12.2021.
Iar mai presus de toate, da, este interesul unui cetățean român, ale cărui drepturi fundamentale au fost puse mai prejos decât interesele financiare ale UE. El se numește Elena Udrea, dar putea să se numească și Ion Popescu, pentru că astfel de situații nu îi vizează doar pe politicieni, cum greșit se consideră, ci o sferă mai largă, inclusiv de oameni simpli. Că s-a profitat de ura românului îndreptată spre politicieni pentru a se inocula renunțarea la Constituția națională, este un pericol pe care un practician în drept de bună-credință nu are cum să nu-l perceapă.
Așa că, în timp ce voi vă uitați la poșetele dnei Udrea și vă întrebați de unde le are, alții acționează cu dibăcie pentru a schimba ordinea de drept în România.
Dacă voi credeți că totul se va opri la dna Udrea, vă înșelați.
