de Vlad Nistor, europarlamentar PNL/PPE
Puțini dintre cei ce cunosc istoria mai pot luați prin surprindere de acțiunile Rusiei din ultima perioadă. Metodele specifice ale Kremlinului au fost, din nou, scoase din fișetele învechite unde sunt păstrate cu sfințenie, la naftalină; autoritățile ruse își desfășoară activitatea externă după învățături clare, clasice, din manuale ce străbat, precum un curent de profunzime, istoria tuturor Rusiilor, de la Țari la comisari si până la actualul președinte. Adnotate și aprofundate, desigur, aceste metode produc numai efecte negative tuturor celor implicați, dar mai ales poporului rus. Abordarea constructivă nu a fost niciodată in portofoliul puterii de la Kremlin, așa că nu ne putem aștepta ca liderii actuali să aibă această deschidere și viziune. Intervenția din Kazahstan putea fi, mutatis mutandis, desigur, copiată la indigo după cele ale URSS sau, după caz, ale Pactului de la Varșovia, în Ungaria, Cehoslovacia sau Afganistan. Nimic nou sub soare. Conflictele înghețate sunt create sau reîncălzite, după caz, oricând nevoia o cere. Cea mai mare tragedie sunt nu faptele în sine, ci ideea că nu vom acționa cu înțelepciunea oferită de experiență. Appeasment-ul și înțelegerile de tip Munchen 1938 trebuie să rămână parte a trecutului și nu a arsenalului diplomatic prezent.