De la ‘automat’ la cancelar, austerul Olaf Scholz, multă vreme neagreat în Partidul Social Democrat (SPD), se pregăteşte să preia ştafeta de la Angela Merkel, în fruntea unei coaliţii inedite de trei partide, graţie experienţei sale de ministru şi de ales local şi unei campanii fără note false, comentează AFP conform Agerpres.
La 63 de ani, ministrul de finanţe al ultimului guvern Merkel a prezentat miercuri acordul final de coaliţie negociat timp de două luni cu Verzii şi liberalii. Acordul deschide calea alegerii sale, în săptămâna care va începe la 6 decembrie, drept cancelar al celei mai mari economii din Uniunea Europeană, după o revenire puţin anticipată a SPD, descris ca muribund nu cu mult timp în urmă.
Fără a face valuri şi inspirându-se din stilul Merkel până la mimetism în gestică, Olaf Scholz a reuşit să se impună, deşi rămâne destul de puţin cunoscut chiar şi germanilor.
Nu a apărut nicio biografie a viitorului cancelar, totuşi fost ministru de mai multe ori şi ex-primar al Hamburgului, al doilea oraş al ţării.
Descris de revista Der Spiegel drept ‘întruchiparea plictiselii în politică’, Scholz a parcurs toate eşaloanele acţiunii publice începând din anii 1970.
Născut la Osnabrück la 14 iunie 1958, dintr-un tată comis-voiajor şi o mamă casnică, a intrat încă din 1975 în puternica mişcare de tineret a SPD, ‘Jusos’.
Pe atunci purta părul lung, pulovere de lână şi lua parte la numeroase manifestaţii pacifiste.
În paralel a făcut studii juridice şi în 1985, cu capul deja pleşuv, a deschis un cabinet de avocatură specializat în dreptul muncii. A apărat salariaţi în numeroase dosare, începând cu reunificarea germană în 1990, privatizarea şi destructurarea unor întreprinderi din fosta RDG.
Cariera sa a decolat cu adevărat atunci când social-democratul Gerhard Schroeder a devenit cancelar. Ales în Bundestag în 1998, Scholz ajunge secretar general al SPD în 2002. În această calitate, trebuie să explice zilnic în faţa camerelor TV detaliile reformelor liberale impopulare ale cancelarului.
Tonul său monoton îi aduce supranumele de ‘Scholzomat’, o butadă care îi displace, chiar dacă în august a admis că ‘nu este, desigur, o descriere cu totul falsă’. ‘Mi se puneau mereu aceleaşi întrebări şi dădeam mereu aceleaşi răspunsuri’, s-a apărat cel care dă asigurări că ‘râde mult mai des decât cred oamenii’.
Liberalizarea pieţei muncii într-o ţară considerată pe atunci ‘bolnavul Europei’ va diviza stânga germană şi grăbi înfrângerea lui Schroeder în faţa Angelei Merkel în 2005.
În 2007, Olaf Scholz preia Ministerul Muncii în guvernul de mare coaliţie, un post care îi permite să-şi şlefuiască imaginea graţie mecanismelor de şomaj parţial pe care le pune în aplicare în timpul crizei financiare din 2008.
În 2011, acest avid de politică, un mediu din care provine şi soţia sa, Britta Ernst, ministru al educaţiei în landul Brandenburg, devine primar la Hamburg şi duce o politică ambiţioasă în materie de locuinţe sociale, arătându-se generos cu banul public.
Dacă la Hamburg a făcut să explodeze bugetul public între 2011 şi 2018, la nivel federal nu s-a abătut de la crezul său: ‘Nu dăm decât ceea ce avem’.
În prestigiosul post de ministru de finanţe i-a succedat creştin-democratului Wolfgang Schaeuble, continuându-i politica financiară inflexibilă.
Poziţionarea centristă contribuie la marginalizarea sa în interiorul propriului partid, în punctul în care, în 2019, activiştii preferă în locul său pentru a-i conduce un tandem de cvasi-necunoscuţi, mult mai la stânga.
Scholz reuşeşte însă să se relanseze datorită pandemiei, când nu a ezitat să întrerupă ‘ortodoxia bugetară’ şi a scos ‘tunul’ cheltuielilor publice.
În ciuda dezavuării din 2019, SPD, unul din cele mai vechi partide din Europa, îl alege drept cap de listă în alegeri, în pofida mai multor afaceri care i-au pătat mandatul la Finanţe.
Cea mai răsunătoare a fost falimentul companiei financiare Wirecard, mândria economiei germane, aflată la originea unor fraude masive pe care autoritatea de supraveghere din subordinea ministerului lui Scholz nu le-a depistat.
Nimic nu i-a perturbat însă în final ascensiunea spre postul de cancelar, unde îi va urma Angelei Merkel, cu care Scholz, care se descrie ca ‘feminist’, spune că a avut ‘întotdeauna relaţii bune’.
