Lovitura CCR

Curtea Constituțională a României a admis, azi, excepția de neconstituționalitate în cazul anumitor articole din Codul de Procedură Penală sunt neconstituționale și a decis că nu poate fi condamnată o persoană fără a exista o motivare a deciziei, transmite Inpolitics.

CCR Curtea a constatat că dispozițiile art. 400 alin. (1), ale art. 405 alin. (3) și ale art. 406 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală încalcă atât prevederile art.1 alin. (3), art.21 alin. (1)-(3) și art.124 alin.(1) din Constituție, cât și prevederile art.5 paragraful 1 și art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

De asemenea, CCR a constatat că dispozițiile art.400 alin.(1) și ale art.405 alin.(3) din Codul de procedură penală aduc atingere prevederilor art.23 alin.(11) din Legea fundamentală.

„Curtea a reținut că redactarea hotărârii judecătorești penale (motivarea în fapt și în drept) ulterior pronunțării minutei (soluției) dispuse în cauză lipsește persoana condamnată de garanţiile înfăptuirii actului de justiţie, aduce atingere dreptului de acces la instanță și dreptului la un proces echitabil. Totodată, Curtea a constatat că punerea în executare a unei hotărâri judecătorești penale definitive, anterior motivării în fapt și în drept a acesteia, este contrară dispozițiilor constituționale și convenționale referitoare la libertatea individuală și siguranța persoanei și celor care consacră demnitatea umană și dreptatea, ca valori supreme ale statului de drept”, arată CCR.

Astfel, CCR a constatat că este necesar ca hotărârea judecătorească să fie redactată, motivată în fapt și în drept, la data pronunțării.

În România, efectul va fi de taifun în justiție, știut fiind că, dintotdeauna, tărăgănarea motivărilor este regulă, iar în unele cazuri s-a depășit și de peste zece-douăzeci de ori termenul legal de pînă acum, adică 30 de zile, pînă la maxim 90 de zile în cazuri speciale.

Culmea ironiei, în parlament se află pe rol un proiect de lege al liberalului Daniel Fenechiu, care ar fi urmat să introducă exact aceeași reglementare ca și decizia de azi a CCR, adică motivare și pronunțare concomitent.

Întîrzierea motivării sentințelor a avut mereu, drept consecință, imposibilitatea formulării apelurilor ori a plîngerilor la CEDO. Cazuri celebre sunt condamnări în cazul lui Radu Mazăre – 12 luni întîrziere la motivare, Darius Vîlcov-10 luni etc. Acum doi ani, CSM a sancționat un judecător din Tg.Mureș pentru întîrzieri repetate ale motivărilor, una dintre ele fiind redactată după doi ani și jumătate.