Mihai Eminescu a „dezvelit” sufletul în formele sale cele mai pure, a afirmat, luni, preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, care a îndemnat ca măcar astăzi, când se împlinesc 131 de ani de la moartea sa, să nu fie criticat.
„În adolescenţă, am învăţat că, în 15 ianuarie şi în 15 iunie, ni se cade nouă, cei care avem drept patrie limba română, să ne gândim la Eminescu. Nu am întrebat niciodată de ce, pentru că era în firea lucrurilor. Profesorul meu de latină ar fi spus est modus în rebus, adică este o rânduială în lucruri să fie aşa. Mult mai târziu, am observat că, pentru unii, nu era tocmai bine să fie aşa, iar astăzi mă îngrozesc că, scriind cu dragoste despre autorul ‘Sărmanului Dionis’, pot să fiu acuzat ca fiind ofensiv sau de-a dreptul jignitor. Acum, când văd că Harriet Beecher Stowe cu a sa ‘Colibă a unchiului Tom’ este interzisă, că Margaret Mitchell, după care s-a făcut faimosul film ‘Pe aripile vântului’, este pusă la colţ sau că exploratorul Cristofor Columb – descoperitorul, fără să ştie, al Americii – este suprimat a doua oară, ‘în efigie’, prin dărâmarea statuii sale, nu mă mai mir de nimic”, a declarat Pop, pentru AGERPRES.
Potrivit acestuia, „scriitorii sunt şi ei oameni şi, chiar dacă sunt atinşi de o aripă de înger, greşesc din când în când”.
„Anumiţi critici nu le iartă nimic. Vă propun, însă, ca măcar astăzi, când constatăm că au trecut 131 de ani din clipa în care Eminescu s-a metamorfozat în Hyperion, să nu-l criticăm. Să nu ne mai gândim la faptul că nu a gândit ca unii dintre noi, că nu a aplicat precepte apărute după părăsirea de către el a acestei lumi, că i-a declarat pe unii drept inamici ai poporului său, că i-a veştejit pe ‘muscalii de-a călare’, că nu a inventat el ‘corectitudinea politică'”, a spus Ioan-Aurel Pop.
El a adăugat că, astăzi, „comemorându-l pe Eminescu, ne exprimăm pe noi ca oameni demni, drepţi şi buni, chiar dacă nu reuşim să fim aşa”.
„Vă propun să ne gândim azi doar la ‘băietul’ care ‘cutreiera păduri’, care vedea Bucovina în doliu la moartea dascălului său, care se declara pe sine ‘epigon’, preamărindu-l pe altul ca ‘rege al poeziei’, care voia să moară ‘la marginea mării’ şi care călătorea pe ‘căi de mii de ani’ în câteva clipe. Comemorându-l pe Eminescu, ne exprimăm pe noi ca oameni demni, drepţi şi buni, chiar dacă nu reuşim să fim aşa. Poetul ne-a dezvelit sufletul în formele sale cele mai pure”, a transmis academicianul.
Pentru acesta, „domnul nostru etern rămâne Eminescu”.
„Haideţi ca măcar în clipa aceasta să ne gândim la Eminescu după pilda lui George Călinescu: ‘Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate şi câte o stea va veşteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale’. Prin Eminescu avem certitudinea că – în ciuda vieţii individuale trecătoare şi a nimicniciei noastre – neamul acesta va vieţui cât Pământul. Domnul nostru etern rămâne Eminescu”, a spus Ioan-Aurel Pop.