Şefa guvernului sârb, Ana Brnabić, a acordat un interviu postului DW, iar realizatorul emisiunii n-a tratat-o cu mănuşi, transmite Deutsche Welle.
Ana Brnabić si realizatorul emsisiunii „Conflict Zone”, Tim Sebastian
Frontul de solidaritate din Serbia a reacţionat: „Jurnalistul acela obraznic şi needucat n-a ezitat s-o provoace pe şefa guvernului nostru! La răspunsurile domniei sale, el a lăsat capul în jos ruşinat.” Astfel prezenta în paginile sale publicaţia mondenă „Alo!”, apariţia şefei executivului de la Belgrad, Ana Brnabić, în emisiunea TV „Conflict Zone” a postului Deutsche Welle.
„Şefa guvernului sârb a demonstrat un curaj fără precedent”, a comentat şi ziarul „Politika”, apropiat guvernului. „Ana l-a spulberat pe jurnalistul neamţ”, scrie portalul online „Republika”.
„Obraznic şi prost crescut”. Astfel l-au catalogat unele publicaţii din Serbia pe Tim Sebastian.
„A eşuat la toate întrebările„
Interviul publicat integral și de DW în limba sârbă a făcut valuri. Nu numai din cauza declaraţiilor doamnei Ana Brnabić, ci şi fiindcă, într-un peisaj mediatic atât de aservit precum cel din Serbia, publicul nu este obişnuit cu interviuri critice. „Aceasta este linia roșie pentru dumneavoastră?”, a întrebat-o Tim Sebastian pe şefa guvernului sârb atunci când a devenit limpede faptul că nu pare dispusă să catalogheze drept „genocid” masacrul asupra bosniacilor musulmani de la Srebreniţa, în 1995. „O crimă oribilă, oribilă”, a declarat Brnabić, urmând linia tuturor predecesorilor săi din guvernul de la Belgrad.
În opinia sa, în spaţiul ex-iugoslav, Serbia ar fi „de departe cel mai bun exemplu privind abordarea crimelor de război”. O evaluare pe care puţini o pot înţelege. „Aproape jumătate din interviu s-a concentrat pe crimele de război fiindcă acesta este un subiect important pentru Serbia şi întreaga regiune. Ana Brnabić a eşuat la toate întrebările”, a transmis pe Twitter activista pentru drepturile omului Anita Mitić.
Ana Brnabić era considerata speranta politica a Serbiei
În iunie 2017, când a fost aleasă în funcţia de premier, Ana Brnabić – educată în şcoli occidentale, politiciană independentă şi care a recunoscut în mod public că este lesbiană – părea a fi pentru mulţi speranţa politică a ţării. Însă Brnabić s-a adaptat rapid stilului de guvernare al atotputernicului partid al preşedintelui Aleksandar Vučić.
Vučić, un naţionalist convins cu câţiva ani în urmă, care şi-a descoperit târziu pasiunea pentru UE, conduce cu mână de fier ţara de șase ani încoace şi este considerat simbolul unei „stabilocraţii”. Astfel sunt numite regimurile din Balcani în care UE pune stabilitatea înaintea democraţiei.
„Pot să spun ceva?”
„De ce în Serbia jurnaliştii critici sunt consideraţi trădători şi agenţi străini? Şi când va renunţa politica să mai controleze justiţia?”, a întrebat Sebastian. Întrebări directe care l-au transformat în noul inamic al presei aservite guvernului de la Belgrad. „Pot să spun şi eu ceva sau vreţi să vă intervievaţi singur?”, a contracarat Brnabić – reacţie pentru care multă lume în ţară a aplaudat-o.
Laude pentru Tim Sebastian au venit din partea opoziţiei sârbe şi din mediul online. „Interviul este dovada faptului că fără presă liberă şi jurnalişti profesionişti nu există democraţie. Avem nevoie de aceşti oameni şi aici în Serbia”, a declarat Dragan Đilas, fost primar al Belgradului, în prezent lider al celei mai puternice alianţe de opoziţie din ţară.
Salvarea de la faliment?
Unele dintre declaraţiile premierului sârb ridică semne de întrebare privind veridicitatea conţinutului lor, au descoperit jurnaliştii DW. De exemplu, Ana Brnabić a lăudat guvernul său şi partidul preşedintelui Vučić (Partidul Progresist) pentru salvarea ţării de la faliment. Serbia ar fi în prezent campioană mondială în atragerea investitorilor străini. Asemenea informaţii sunt vehiculate zilnic în Serbia. Multe sunt pure invenţii.
Faptele prezintă o altă imagine. În 2012, datoria ţării era de 17,6 miliarde de euro. În prezent, datoria este mai mare cu 6 miliarde de euro. Pe lista Băncii Mondiale, înaintea Serbiei se situează 50 de ţări, între care Ghana, Etiopia şi Peru, la numărul de investitori atraşi.
