Cedarea Cadrilaterului, sau ”Dobrogea de Aur”, așa cum numeau bulgarii județele Durostor și Caliacra din Dudul Dobrogei, a fost făcută din ordinul lui Adolf Hitler.
Cadrilaterul a fost permanent un motiv de dispută între România și Bulgaria, deși populația cea mai numeroasă din această regiune nu era nici românească, nici bulgărească, ci era reprezentată de turco-tătari.
În anul 1878, după Războiul de Independență al României, Rusia a cerut aliaților români să îi cedeze cele trei județe din sudul Basarabiei care fuseseră înapoiate românilor în 1856.
Drept despăgubire, Rusia a propus României să ocupe Dobrogea, un teritoriu cu granițele încă nefixate. Oferta Rusiei includea cea mai mare parte a Cadrilaterului. După ce românii au refuzat acest schimb, rușii au diminuat despăgubirile teritoriale și au oferit României doar Dobrogea de azi. Marile Puteri au silit România să accepte schimbul. Dobrogea a intrat în componența României, iar Cadrilaterul în cea a Bulgariei. Autoritățile de la Sofia au început imediat să colonizeze bulgari în regiunea în care majoritatea populației era formată din musulmani turco-tătari. În anul 1913, la finalul celor două războaie balcanice, în care Bulgaria a fost înfrântă, România a cerut și a obținut Cadrilaterul, pe care Bulgaria l-a ocupat din nou, temporar, în Primul Război Mondial.
În perioada interbelică, România a investit masiv în această zonă. În Cadrilater au fost împroprietăriți românii care s-au mutat din Timocul bulgăresc și aromânii din Peninsula Balcanică. De asemenea, românii au dezvoltat rețeaua de drumuri, de căi ferate și porturile precum Cavarna. Balcicul, unde Regina Maria a ridicat un castel, a devenit o stațiune de lux. Bulgarii au continuat să revendice Cadrilaterul și au organizat atentate teroriste împotriva autorităților române.
Însă izbucnirea Celui de-al Doilea Război Mondial a schimbat soarta regiunii. Prăbușirea aliatului tradițional al României, Franța, a lăsat soarta Cadrilaterului la discreția lui Adolf Hitler, care a hotărât să îl atribuie Bulgariei. În primele zile ale lui septembrie, delegații români care negociau cu cei bulgari la Craiova soarta Cadrilaterului au încercat să salveze ce se mai putea. Ei au propus ca orașul Silistra, portul Cavarna și Balcicul să rămână României. Însă negocierile au fost întrerupte de intervenția brutală a dictatorului Ion Antonescu, care a ordonat încetarea discuțiilor și cedarea Cadrilaterului. Șeful delegației române, Alexandru Cretzianu, a refuzat să semneze documentul, care a fost semnat în locul său de un alt membru al delegației.
Între 20 septembrie și 1 octombrie 1940, 110.000 de români au fost strămutați din Cadrilater în Dobrogea, iar în locul lor au fost aduși 77.000 de bulgari care locuiseră anterior în Dobrogea. La finalul Celui de-al Doilea Război Mondial, la presiunile sovietice, românii au renunțat să mai revendice Cadrilaterul sau o parte din el. Castelul din Balcic a rămas în proprietatea privată a Regelui Carol al II-lea al României până în 1948, când a fost confiscat de statul bulgar.