COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS.RO)
Săptămîna viitoare debutează cu trei zile în care evenimente majore ar putea da peste cap întreaga scenă politică și nu numai. Luni, vom avea mega-premiera depunerii unei moțiuni de cenzură de către un partid contra propriului guvern, marți, liderul celui mai mare partid se confruntă cu perspectiva foarte serioasă a unei noi condamănri penale, iar miercuri vom ști ce fel de guvern vom avea peste vară: unul al coaliției majoritare ori unul aproape complet de capul lui, altă premieră.
Istoria moțiunilor de cenzură post-decembriste a început în 1993, interesant, cu un anunț privind inițierea unui asemenea demers făcut chiar de marele Corneliu Coposu în parlament, dar nu de la microfon, pentru că nu a fost lăsat să ajungă acolo. Moțiunea de cenzură era îndreptată contra guvernului Văcăroiu, tot la șase luni de activitate, și a picat cu brio. A rămas în urma ei doar celebra declarație a lui Vadim, ”Decît o democrație bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă”.
Revenind în zilele noastre, pentru PSD se anunță zile dramatice, pe cît de comice pentru adversari.
Nu doar că gestul însuși al atacării propriului guvern e ridicol, dar mai e și ”glazura” în care acesta, de voie, de nevoie, va trebui îmbrăcat.
Mai exact, PSD trebuie să prezinte în plen un întreg discurs, ba chiar mai multe, în care să își marteleze guvernul și să prezinte argumente dure prin care să justifice folosirea acestei arme extreme, moțiunea.
Cum vor suna textele respective e greu de imaginat.
Bunăoară, la depunerea primei moțiuni de cenzură post-decembriste de către PSD, în 1998, contra lui Radu Vasile, se arăta, în textul acesteia:
“Cabinetul Radu Vasile a dovedit în cele opt luni de guvernare, lipsa de responsabilitate față de situația economică și sociala din tara, aducînd România într-o stare de haos. Esecul guvernarii este evident pe toate planurile”.
Urma o descriere extrem de amănunțită a gafelor și neîmplinirilor guvernului cederist, asupra cărora nu mai insistăm.
Cîțiva ani mai tîrziu, la dezbaterea moțiunii de cenzură care a dus la debarcarea guvernului Ungureanu, PSD era la fel de precis în acuzații.
În textul moțiunii, întins pe foarte multe pagini și citit de Olguța Vasilescu, se puncta faptul că ”În doar două luni, Guvernul a ratat majoritatea obiectivelor pe care şi le-a propus şi a devenit o ameninţare la adresa românilor prin politicile pe care le susţine. În loc să fie un Guvern care schimbă direcţia greşită a cabinetelor Boc, actualul Guvern a devenit un cabinet şantajat, captiv, care acţionează împotriva intereselor românilor”.
Urma o la fel de amănunțită și exhaustivă detaliere a erorilor și presupuselor ilegalități comise de cabinetul MRU.
Aplicarea unei rețete asemănătoare la moțiunea de miercuri ar însemna, practic, autoincendierea PSD în văzul lumii, pentru opoziție și adversarii coaliției de guvernămînt spectacolul anunțîndu-se drept total, în sensul de hilar.
Încă mai halucinant, textul moțiunii de săptămîna viitoare nu poate viza guvernul Grindeanu în ansamblu, pentru că mai toți miniștrii au demisionat și s-au arătat soldați credincioși partidului.
Ceea ce înseamnă că vom avea prima moțiune de cenzură din istorie care nu vizează decît un om, anume primul-ministru.
Cum va decupa PSD faptele premierului din ansamblul celor ale guvernului întreg rămîne un mister.
O altă mare problemă a PSD este posibila condamnare a lui Liviu Dragnea la termenul de marți, la ÎCCJ. Indiferent cum ar fi o eventuală condamnare, Dragnea merge la pușcărie. E drept, nu săptămîna viitoare, fiind vorba doar de o primă instanță; totuși, o a treia condamnare într-o instanță, în ultimii doi ani, ar fi mult prea mult chiar și pentru fanii înrăiți ai teleormăneanului.
O a treia problemă e legată de inevitabila excludere din partid a rebelului Victor Ponta. Cum va explica PSD marelui public eliminarea din rîndurile sale a ultimilor doi premieri e dificil de estimat.
În fine, mai există un aspect, să-i zicem, tehnic: PSD are obligația fermă și neabătută ca, pînă miercuri, să prezinte public lista întreagă a noului guvern care ar urma să-i ia locul celui actual.
Nu o spunem noi, ci a spus-o Liviu Dragnea însuși.
Astfel, la dezbaterea moțiunii de cenzură contra guvernului Ponta, din 29 septembrie 2015, Dragnea declara textual, vorbind din partea grupului PSD:
”Eu înţeleg ceva: când cineva porneşte o acţiune înseamnă că are şi oamenii necesari pentru a susţine acea acţiune. Adică, ţi-ai făcut un calcul şi ştii că ai numărul de voturi suficient ca să treacă moţiunea, ai şi echipa guvernamentală care să vină imediat după ce pică guvernul respectiv, ai şi propunere de prim-ministru, ca să arăţi ţării întregi, şi nu numai ţării, şi partenerilor noştri strategici cu care toţi vreţi să vă aveţi bine, că de a doua zi România nu intră într-o aventură, fără nici un orizont, într-o zonă de instabilitate. Nu ”susţineţi-ne nouă moţiunea de cenzură, că avem noi o chestiune personală cu Victor Ponta, şi vedem ce facem de-a doua zi…”. Aşa ceva nu se face(…)Şi nu o spun cu rea-credinţă, doar mă mir de unde brusc a apărut această lipsă de experienţă politică şi de viziune politică”.
”Viziunea politică” îl obligă, deci, pe Dragnea, să pritocească în week-end un cabinet nou-nouț și să ni-l înfățișeze înaintea moțiunii.
În același discurs sus-pomenit, Dragnea a mai spus ceva notabil: ”Din fericire pentru poporul român, Caragiale încă n-a murit”.
Îl contrazicem pe liderul pesedist: Caragiale a murit de mult. Dacă nu ar fi făcut-o, ar fi murit, probabil, miercurea viitoare, cu ochii pe parlament și ținîndu-se cu mîinile de burtă de atîta rîs.
- Advertisement -
