Joi Catalonia va alege un nou parlament regional. Criza însă, probabil că nu se va încheia odată cu acest act. Tendinţele de independenţă nu vor dispărea, iar o soluţie durabilă nu se întrevede. Potrivit ultimelor sondaje de opinie partidele pro-independenţă vor obţine o majoritate relativă în noul legislativ, se arată într-un comentariu RADOR.
Contele Cataloniei, Ramón Berengar al IV-lea în 1137 s-a căsătorit cu Petronila, regina Aragoniei. Din acel moment cele două provincii s-au unit, mai târziu devenind parte a Spaniei. Mulţi dintre catalani spun că nu pot accepta să suporte şi după 900 de ani consecinţele pasiunii erotice ale contelui Ramón Berengar al IV, și ce s-ar fi întâmplat dacă nobilul s-ar fi căsătorit să zicem, cu o prinţesă din Germania, atunci Catalonia ar fi astăzi parte a Germaniei?
Cei care susţin independenţa Cataloniei, au însă şi argumente mult mai consistente. Pentru aceștia, independenţa nu este un moft, ca şi mustaţa răsucită şi îndreptată spre cer a marelui artist catalan, Salvador Dali (care de altfel milita pentru recunoaşterera dreptului omului la nebunie). Teritoriul Cataloniei are o întindere de 31.895 km², ceea ce îl face comparabil cu state cum ar fi Belgia sau Olanda. Datorită situaţiei geografice regiunea are un rol de tranzit foarte important între Europa şi celelalte regiuni ale Spaniei. Performanţa economică a provinciei este deosebită: 20% din PIB-ul Spaniei provine din Catalonia, în timp ce teritoriul ţării este doar 6% din suprafaţa Spaniei. Un procent de 27% din importul respectiv 28% din exportul Spaniei este catalan. Această realizare economică o situează pe Catalonia nu numai deasupra celorlalte regiuni spaniole, dar şi peste media din UE. Naţionaliştii catalani susţin că nu mai doresc să întreţină restul ţării, și își doresc ca ei înșiși să beneficieze de bunăstarea creată de ei.
Adversarii independenţei însă, susţin că tocmai aceste rezultate economice sunt ameninţate dacă regiunea se separă de Spania. Potrivit analiştilor institulului Capital Economics din Londra există semne că atât economia spaniolă cât şi cea catalană au avut de suferit din cauza crizei politice. Potrivit indicatorului economic care măsoară nivelul noilor comenzi şi a stocurilor precum şi mediul ocupaţional, numit Purchasing Managers Index (PMI) în luna octombrie acesta a scăzut în Spania de la 56,4 la 52 în timp ce în celelalte ţări din regiune (Italia, Franţa, Germania) PMI a rămas neschimbat.
Problemele Cataloniei ar deveni şi mai mari, dacă odată cu obţinerea independenţei și-ar pierde calitatea de membru al UE, cu toate consecinţele acesteia. Tratativele greoaie dintre UE şi Marea Britanie scot la iveală costurile mari ale ieşirii din UE, şi nici s-a pus încă problema legat de reintroducerea controlului la frontiere sau despre pierderea finanţărilor.
O soluţie posibilă ar fi crearea unui statut special al Cataloniei. În prezent – deşi regiunea are o autonomie largă cu parlament, guvern, poliţie proprie – nu poate influenţa deciziile luate la Madrid. Astfel, nu s-a realizat o reală autonomie financiară. Pentru schimbarea acestei situaţii însă ar fi nevoie de modificarea constituţiei votată în 1978, procedură care însă este deosebit de greoaie (se poate realiza numai după ce parlamentul votează cu o majoritate calificată, după care se dizolvă parlamentul, iar noul legislativ ales trebuie din nou să valideze schimbarea constituţiei, decizie care trebuie întărită printr-un referendum). Problema mai gravă– opinează jurnalistul Jorge Galindó de la El Pais este că actualul guvern condus de Mariano Rajoy, nici nu doreşte să negocieze o eventuală schimbare a legii fundamentale. În aceste condiţii nu se întrevede nicio posibilitate de compromis, ceea ce pe termen mediu şi lung îi va convinge și mai mult pe cei care doresc independenţa Cataloniei.
