Criza politică din Franţa persistă. La cererea preşedintelui Emmanuel Macron exprimată luni seara, premierul demisionar Sébastien Lecornu a început o serie de „ultime negocieri pentru a defini o platformă de acţiune şi stabilitate”. Lecornu are răgaz 48 de ore, adică până miercuri seară, ca să găsească un compromis, o soluţie pentru a ieşi din impas. Ce se va întâmpla în caz contrar? Emmanuel Macron promite că „îşi va asuma responsabilităţile” în cazul în care Sébastien Lecornu eşuează în misiunea sa. Ce înseamnă asta, nu se ştie prea bine. Demisionează? Dizolvă din nou parlamentul pentru a organiza alegeri legislative anticipate? Numeşte un premier de stânga?Ultima ipoteză i-ar încânta pe liderii de stânga, cu excepţia Franţei nesupuse a lui Jean-Luc Mélonchon care vrea cu orice preţ demisia preşedintelui. Socialiştii, comuniştii şi ecologiştii francezi s-au declaratînsă „disponibili” să preia frâiele unui nou guvern, în cazul în care Emmanuel Macron se încumetă să le ofere această şansă, transmite Radio France.
Cele mai surprinzătoare declaraţii şi luări de poziţie au venit însă din tabăra prezidenţială, prin vocea a doi foşti premieri. Gabriel Attal, liderul partidului prezidenţial Renaissance, a declarat, spre stupefacţia tuturor comentatorilor, că „nu mai înţelege nimic” din deciziile luate de şeful statului. O declaraţie sub formă de ruptură cu fostul său mentor, cel care i-a permis să fie cel mai tânăr premier al Franţei, la doar 34 de ani. E adevărat că Attal nutreşte acum alte ambiţii ascunse, anume de a candida la viitoarele alegeri prezidenţiale din 2027.
Ambiţii, mai mult sau mai puţin ascunse, pentru scrutinul de peste doi ani are şi un alt fost premier al lui Emmanuel Macron. Conservatorul Edouard Philippe, lider al micro-partidului Horizons, membru al coaliţiei prezidenţiale actuale, a venit marţi dimineaţă cu o propunere exotică. El îi cere preşedintelui să numească un nou premier care să adopte un buget pe 2026 – urgenţa momentului – iar apoi să organizeze un „scrutin prezidenţial anticipat” pentru a onora funcţia de preşedinte al Republicii.
„Ieşirea din criza actuală depinde de Emmanuel Macron iar acesta trebuie aşadar să fie la înălţimea mandatului său” mai spunea Philippe.
Demisia preşedintelui a fost evocată, cerută, şi de membri de seamă ai partidului de dreapta Republicanii, coalizat şi el cu macroniştii, precum David Lisnard, primarul de Cannes, dar şi Valérie Pécresse, preşedinta regiunii Ile-de-France sau fostul ministru Jean-François Copé.
Reuniunea naţională, partidul extremei drepte franceze al lui Marine Le Pen, este aproape pe aceeaşi lungime de undă, pe un ton însă mult mai virulent. Jordan Bardella, preşedintele RN, estimează că „pe masa preşedintelui sunt două scrutine, fie dizolvă Adunarea naţională şi convoacă alegeri anticipate, fie demisionează şi avem prezidenţiale anticipate”. În cazul unor alegeri legislative anticipate în urma cărora partidul său nu ar obţine majoritatea absolută, Bardella se declară dispus „să întindă mâna partidului Republicanii”, mişcare conservatoare actualmente coalizată cu centriştii lui Emmanuel Macron.
Un sondaj exclusiv realizat de Odoxa-BackBone Consulting pentru ziarul Le Figaro arată că aproape 6 francezi din 10 (57%) îl consideră pe Emmanuel Macron „complet responsabil” de situaţia politică actuală. Nu e deci de mirare că 70% dintre francezi se declară favorabili unei demisii a preşedintelui.
