În data de 12 septembrie 1944, la Moscova, delegația României, din care făceau parte prințul Barbu Știrbey, comunistul Lucrețiu Pătrășcanu și țărănistul Ghiță Popp a fost nevoită să semneze Convenția de Armistițiu cu Națiunile Unite. Prin acest act, România era abandonată total de Aliații occidentali, iar reprezentanții URSS și-au impus punctul de vedere.
Convenția de Armistițiu a fost semnată la trei săptămâni după Actul de la 23 August prin care Regele Mihai I al României a răsturnat dictatura lui Ion Antonescu, a încetat războiul contra Națiunilor Unite și a început lupta cu Germania nazistă și cu Ungaria fascistă, pentru eliberarea Transilvaniei de Nord.
Rușii au întârziat deliberat semnarea armistițiului pentru a putea pune nestingheriți stăpânire pe întreaga Românie, inclusiv pe București, care fusese eliberat prin eforturile Armatei Regale Române. De asemenea, rușii au arestat ilegal zeci de mii de militari români, pe care i-au deportat în Siberia, în Asia Centrală sau dincolo de Cercul Polar.
Convenția de Armistițiu avea prevederi dureroase pentru România. Actul prevedea renunțarea României la Basarabia și la Bucovina de Nord. De asemenea, România era obligată să contribuie cu cel puțin 12 divizii la lupta contra Germaniei și era obligată să permită libera trecere a trupelor sovietice pe teritoriul său. Mai mult, România plătea pentru întreținerea trupelor sovietice de ocupație sau aflate în tranzit. De asemenea, România era obligată să plătească despăgubiri uriașe de război, în valoare de 300 de milioane de dolari, azi echivalentul a peste cinci miliarde de dolari. Rușii instituiau cenzuri asupra presei și telecomunicațiilor, iar prin interpretarea abuzivă a prevederilor Convenției de Armistițiu, navele Marinei Regale Românești au fost preluate cu forța de sovietici. Convenția mai permitea rușilor să mențină trupe în România.
Singurul câștig a fost faptul că Națiunile Unite stabileau că Transilvania, sau cea mai mare parte a ei, va reveni României, la Conferința de Pace. Convenția de Armistițiu a deschis astfel calea comunizării României, iar unele dintre efectele ei mai sunt resimțite și azi.
