Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi Parchetul din Paris investighează modul în care europarlamentarii Frontului Naţional şi-au angajat asistenţi locali, presa europeană notând că scandalul ar putea lua amploare, în condiţiile în care mai mulţi europarlamentari, inclusiv români, au prea mulţi asistenţi pe plan local. Din acest punct de vedere Mircea Diaconu este primul nume pomenit în relatările apărute deja în presa internațională.
Omul cheia al europarlamentarilor FN este o…româncă. Marie-Christine Arnăutu (foto) este vicepreşedinte al Frontului Naţional, formaţiunea de extremă dreaptă condusă de Le Pen şi europarlamentar.
Preşedintele Parlementului European, Martin Schulz, a sesizat, luna trecută, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) în urma unor suspiciuni privind activitatea a 20 de asistenţi ai europarlamentarilor din Frontul Naţional (FN), transmite Mediafax, citând Euroactiv.
Potrivit Euroactiv, Parlamentul European suspectează faptul că aceştia, deşi plătiţi din banii alocaţi de Legislativul de la Strasbourg, se ocupau în realitate cu activităţile interne ale formaţiunii franceze.
În urma unor prime verificări, s-a descoperit că aceştia erau înregistraţi la sediul FN din Nanterre (Hauts-de-Seine) şi figurau în organigrama partidului.Surse judiciare franceze au precizat pentru Euractiv că, după ce a fost sesizat OLAF, Parchetul de Paris a deschis, pe 24 martie, o anchetă preliminară în cazul asistenţilor Frontului Naţional.
Justiţia franceză poate cerceta cazul ca urmare a faptului că sediul PE se află în Franţa, la Strasbourg.
„Dacă ancheta preliminară confirmă suspiciunile preşedintelui Parlementului European, va fi demarată o anchetă penală”, a precizat Parchetul de la Paris pentru Euractiv.
Publicaţia precizează că problema ar putea lua amploare, întrucât Frontul Naţional nu este singura formaţiune din PE ce prezintă suspiciuni privind numărul şi activităţile asistenţilor.
De altfel, presa ungară scrie că OLAF a deschis o anchetă împotriva europarlamentarului Jobbik Béla Kovács şi a fostului eurodeputat Csanád Szegedi, suspectaţi de fraudă.
Portalul Origo, citat de politics.hu, susţine că cei doi ar fi angajat asistenţi parlamentari doar pe hârtie.
Totodată, ei ar fi invitat la Parlament numeroşi vizitatori, inclusiv studenţi din Transilvania şi vestul Ucrainei, pe care i-au cazat în hoteluri ieftine, dar au decontat hoteluri scumpe.
Csanád Szegedi a declarat că acuzaţiile sunt nefondate, iar Béla Kovács a precizat pentru Origo că nu a fost contactat de OLAF în legătură cu investigaţia declanşată împotriva sa.
Şi cotidianul Le Monde notează că scandalul asistenţilor angajaţi de europarlamentari s-ar putea extinde. Astfel, potrivit unor surse, un eurodeputat, al cărui nume nu a divulgat, ar fi avut, în 2013, 43 de colaboratori locali, iar 84 dintre cei 751 de europarlamentari ar fi avut, fiecare, peste 10 asistenţi în ţările lor de origine.
Eurodeputatul Gilles Pargneaux, care a menţionat chestiunea într-un raport privind cheltuielile Parlamentului European în 2013, a explicat că fenomenul are legătură cu campania pentru alegerile europarlamentare din 2014.
Potrivit raportului, care urmează să fie dezbătut în şedinţa plenară a PE din aprilie, cei 751 de europarlamentari au, în medie, 6,34 asistenţi locali şi 2,33 asistenţi acreditaţi. În timp ce aceştia din urmă îi ajută pe membrii PE în activităţile lor din Bruxelles şi Strasbourg, cei locali rămân în ţările de origine unde menţin legătură cu alegătorii.
Însă, notează Le Monde, există cazuri în care numărul asistenţilor locali este prea mare, iar justificarea este greu de găsit.
Belgianul Gérard Deprez de la ALDE atrage atenţia unui alt aspect. Potrivit unor date din februarie 2015, peste 50 de europarlamentari nu au niciun singur asistent acreditat, bazându-se doar pe cei locali. „Nu e posibil să te ocupi cu adevărat de chestiuni legislative, să participi la comisii, să depui amendamente, fără să ai asistenţi la Bruxelles sau la Strasbourg”, susţine acesta.
Deprez constată că acest fenomen se înregistrează în special la formaţiunile eurosceptice, mai puţin interesate de procesul legislativ european. Astfel, grupul Europa Libertăţii şi Democraţiei Directe (EFDD), condus de britanicul Nigel Farage, are 47 de asistenţi acreditaţi şi 181 locali. În cazul eurodeputaţilor neafiliaţi (în rândul cărora se află şi cei ai Frontului Naţional) există 77 de asistenţi acreditaţi, faţă de 155 de plan local.
Cel mai important partid din Parlamentul European, PPE are 494 de asistenţi acreditaţi şi 591 locali, social-democraţii au 420 acreditaţi şi 409 locali, iar verzii 120 acreditaţi şi 123 locali.
Cea mai mare discrepanţă se înregistrează în cazul europarlamentarilor lituanieni, unde, în total, la 138 de asistenţi locali există doar 17 acreditaţi. „Campion” este liberalul Antanas Guoga, cu 20 de asistenţi în Lituania şi 3 la Bruxelles.
Şi polonezii „stau bine” la acest capitol”: 432 de asistenţi locali şi 86 acreditaţi. Ies în evidenţă Ryszard Czarnecki, Andrzej Duda şi Janusz Wojciechowski care au, fiecare, între 15 şi 17 asistenţi în Polonia.
Potrivit informaţiilor de pe site-ul PE, cei 31 de eurodeputaţi români au 82 de asistenţi acreditaţi şi 127 locali. Cei mai mulţi asistenţi îi are independentul Mircea Diaconu: 2 acreditaţi şi 13 locali.
Liberalul Daniel Buda are şi el 14, dintre care 11 în ţară, iar social-democratul Victor Negrescu are 13, dintre care 10 locali.
La polul opus, sunt europarlamentari cu câte trei asistenţi: Ramona Mănescu, Damian Drăghici şi Claudiu Ciprian Tănăsescu sau patru: Monica Macovei, Sorin Moisă, Ioan Mircea Paşcu, Daciana Sârbu, Claudia Ţapardel şi Renate Weber.
Fiecare parlamentar primeşte lunar 21.349 euro pentru a-şi plăti asistenţii. Dacă pentru cei acreditaţi există un anumit plafon de salarizare şi se ţine cont de competenţe şi experienţă, în cazul celor locali se aplică grilele de salarizare naţionale, iar PE nu are niciun fel de control asupra modului în care şi cu cât sunt plătiţi.
