Editorial de Felicia NICHITA-TOMA pentru „Zorile Bucovinei”, Cernăuți, Ucraina
Astăzi sărbătorim Ziua Internaţională a Limbii Materne – Acum, ca niciodată, românii din Ucraina au nevoie de susţinerea Patriei istorice, ca să nu rămână din 2027 fără licee, deci, văduviţi de limba maternă.
Marcată anual la 21 februarie în întreaga lume, Ziua Internațională a Limbii Materne este sărbătorită cu scopul de a promova diversitatea lingvistică și culturală, precum și multilingvismul. Pentru prima dată a fost anunțată de UNESCO la 17 noiembrie 1999 și a fost recunoscută de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin aceeași rezoluție prin care 2008 a fost declarat Anul Internațional al Limbilor.
Conform UNESCO, cel puţin 43% din cele 6.000 de limbi vorbite pe glob sunt pe cale de dispariţie. Diversitatea lingvistică este din ce în ce mai ameninţată, pe măsură ce tot mai multe limbi dispar. La nivel global, 40% din populaţie nu are acces la o educaţie în limba pe care o vorbeşte, suferă de marginalizare, discriminare şi sărăcie extremă, numeroase comunităţi fiind victime ale încălcărilor drepturilor omului. Anume pentru apărarea drepturilor omului, a popoarelor băştinaşe, a fost instituită Ziua Internațională a Limbii Materne.
Timpul, cu nisipul din clepsidră, ne schimbă vrând-nevrând opiniile, destinul, viaţa. „Vremea-trece, vremea vine”, vorba Poetului, se instaurează şi se distrug imperii, se succed împăraţi şi cârmuitori, doar sufletul românului rămâne legat de glia străbună, de graiul matern. Or, fiecare îşi are drumul său predestinat de soartă. Şi dacă soarta ne e predestinată de acolo, din Univers, destinul ni-l făurim singuri prin hărnicie, cutezanţă, ambiţie şi curaj. Deci, să nu uităm că „Limba e sufletul şi inima poporului”, dacă ne moare sufletul, murim ca popor.
Astfel, noi, românii din regiunea Cernăuți, din 32 de Licee cu clase cu predare în limba română și 2 școli de gradele 1-III din 2027 vom rămâne doar cu 4 licee cu limba română de predare.
Însă, totuși, sperăm ca şi pentru noi, etnicii români din Ucraina, ajunşi minoritate la noi Acasă, să se facă excepţii, precum pentru comunitățile montane, să ne putem păstra Liceele şi după 2027, copiii noştri să poată studia în limba română! Or, de la 1 septembrie 2027, practic, nu vom avea licee – doar 4 din cele 32. Iar dacăpierdem liceele ne pierdem identitatea.
Dacă politica statului ucrainean, după cum afirmă, este deschisă, prietenoasă și orientată către aderarea la Uniunea Europeană, cu respectarea standardelor europene consacrate, dacă Ucraina respectă legislația națională progresistă și angajamentele internaționale asumate în domeniul protecției drepturilor minorităților naționale, rugăm şi sperăm ca şi pentru noi, etnicii români din Ucraina, să se facă excepţii, precum pentru populaţia de la munte – liceul să aibă o singură clasă cu 25 de elevi, ca să ne putem păstra liceele cu limba română de predare şi după 2027, să nu rămânem din 32 de licee doar cu 4 cu predare în română şi 9 bilingve.
Ne bucurăm sincer pentru fraţii ucraineni din România, care au atâtea drepturi şi chiar reprezentanţi în Parlamentul României, am dori să fim trataţi la fel. Nu dorim să credem că Ucraina, ţara în care trăim şi sincer o iubim, să ne trateze ca pe copii vitregi, să ne întoarcă spatele, să-i întoarcă spatele României – Patriei noastre istorice, care o sprijină şi o ajută pe toate căile posibile în aceste timpuri grele de război
Dorința noastră nu este una politică, ci educațională și culturală: păstrarea posibilității ca elevii să poată studia în limba maternă, conform standardelor europene și angajamentelor asumate de Ucraina privind protecția minorităților naționale. Sperăm sincer ca autoritățile să găsească soluții echilibrate, astfel încât reforma educației să nu ducă, în practică, la pierderea liceelor cu predare în limba română
Înţelegem că lucrurile mari şi durabile se fac doar la masa tratativelor. Acum, ca niciodată, românii din Ucraina au nevoie de susţinerea Patriei istorice ca să nu rămână din 2027 fără licee, deci, văduviţi de limba maternă.
