Două zile au ţinut promisiunile „postelectorale” ale PSD. La două zile după alegeri Liviu Dragnea, posibil premier, i-a cerut lui Dacian Cioloş, premierului la final de mandat, să amâne prin decizie guvernamentală prevederile din Codul fiscal potrivit cărora, de la 1 ianuarie 2017, supraaciza de 7 eurocenţi este eliminată, la fel ca taxa pe strâlp, iar TVA scade la 19%. Pentru buget este o decizie bună – golul bugetar reprezentat de aceste reduceri fiind de 7 miliarde de lei. Pentru buna cuviinţă publică, este deplorabil, scrie Iulian Anghel într-un editorial în Ziarul Financiar.
COMENTARIUL LUI IULIAN ANGHEL:
Aceste trei impozite trebuia să intre în vigoare de la 1 ianuarie 2016. Decizia a fost prorogată pentru că programul PSD de reducere de taxe, iniţiat în 2015 şi în vigoare azi – program consfinţit de Parlament prin votul dat la modificarea Codului fiscal – a fost considerat de unii economişti excesiv, cu consecinţe posibil grav destabilizatoare pentru bugetul de stat şi pentru puterea lui de a face faţă cererilor financiare în creştere.
PSD şi Liviu Dragnea au acceptat atunci o amânare cu un an a eliminării supraaccizei de şapte eurocenţi, a taxei pe stâlp şi a punctului de TVA. Dar se jurau că acestea vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2017.
Când un economist ca Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, a susţinut că programul de guvernare al PSD este suprarealist din cauza majorărilor de cheltuieli propuse şi a reducerilor de taxe, Liviu Dragnea, posibil premier a izbucnit: „Eu nu sunt convins că cel care a făcut acesta afirmaţie a vorbit în numele unei instituţii publice independente (Consiliul Fiscal – n.red.) cum spuneţi dumneavoastră. Poate că dânsul a vorbit în calitatea sa de economist –şef al unei banci multinaţionale din România ( Raiffeisen Bank – n.red.) Pentru că dânsul, în mod ciudat, are aceasta dubla calitate: în acelaşi timp este şi şef al unei instituţii publice independente unde a fost numit de Parlament, şi reprezentat de frunte al unei banci private străine.”
În mod ciudat acum Liviu Dragnea, la două zile după alegeri, îi cere premierului la final de mandat (despre care PSD a susţinut în timpul campaniei că ar fi “străin de neam” şi vândut Bruxellesului) să amâne intrarea în vigoare a unor decizii iniţiate de PSD, susţinute în Parlament de PSD şi folosite în campanie electorală drept drept argument pentru atragerea de voturi. La două zile după ce a câştigat 45% din voturile românilor, PSD renunţă la unele dintre măsurile care l-au propulsat în Parlament la un nivel nemaivăzut din anii 1990 încoace, mâsuri votate de Legislativ, cuprinse în Codul fiscal şi, foarte probabil, în bugetul companiilor.Economiştii au spus de multe ori că o nouă reducere de taxe în 2017 ar pune bugetul în genunchi şi ar trimite deficitul bugetar la cer. PSD a scuipat peste aceste observaţii şi i-a acuzat pe contestatari că sunt vânduţi intereselor străine, iar din aceste observaţii s-a născut majoritatea de 45% cu care PSD va domina autoritar viitorul parlament. Ceea ce face PSD este bun pentru buget, dar rămâne întrebarea: ce bază să mai pui pe programul acestui partid? De ce nu a admis Dragnea încă din campanie că bugetul este la limită, de ce-i solicită acum unui adversar să scoată din foc castanele pe care chiar el le-a aruncat acolo?
Trăim un sentiment de deja-vu. Duminică oamenii au votat masiv PSD pentru că le-a redus taxele. Şi că le-a promis în continuare reduceri de taxe şi măriri de salarii. Dar, imediat după alegerile din 2012, fostul USL (PSD plus PNL) a introdus noi taxe (supraacciza de 7 eurocenţi, taxa pe stâlp, taxe în agricultură) care sunt şi acum în vigoare, deşI, în campanie, nu a suflat nicio vorbă despre acest lucru. Pentru că bugetul era la limită, s-a justificat atunci abia instalatul guvern, pentru că e nevoi de autostrăzi, s-a justificat. Uitaţi-vă, prin urmare, cu atenţie pe luciosul program al PSD şi, în dreptul semnului “minus” taxe, sau “plus” salarii, traceţi “plus” sau “zero”. Poziţia PSD şi a lui Dragnea este raţională. Bugetul este la limită, ceva trebuia făcut. Asta nu înseamnă că frauda morală a câştigătorului alegerilor are vreo scuză.
