Într-o răsturnare de situație fără precedent pentru eticheta diplomatică a ultimilor ani, liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski, a aterizat azi pe Aeroportul Otopeni într-o atmosferă care a contrastat puternic cu primirile fastuoase de altădată. El a fost întîmpinat pe aeroport într-un mod extrem de sobru, primit exclusiv de ambasadorul Ucrainei în România, Igor Prokopciuk, fără prezența prim-ministrului României, a unui lider al Camerei, a unor miniștri sau a unei delegații oficiale române de nivel cît de cît înalt la terminal.
Este pentru prima oară de la începutul războiului cînd un summit important de securitate regională (B9) găzduită de România se desfășoară cu o primire protocolară atît de minimalistă pentru președintele Zelenski, cel căruia Nancy Pelosi îi pupa mîna în Congresul SUA. Absența oficialilor guvernamentali și a oricărui element de fast diplomatic la aeroport a contrastat puternic cu vizitele anterioare ale liderului ucrainean în capitala României, cu atît mai mult cu cît Zelenski nu a parte a B9, ci a venit în calitate de invitat de onoare.
În contextul în care, după izbucnirea războiului din Ucraina, liderul de la Kiev a beneficiat în majoritatea capitalelor europene de recepții extrem de călduroase și de un protocol aproape excepțional, scena de la București a fost remarcată în mod cert în cercurile diplomatice.
Absența unor oficiali de rang important de pe aeroportul unde a aterizat ”eroul planetar” poate părea un detaliu minor, însă în limbajul diplomatic asemenea gesturi sunt rareori întîmplătoare. Mai ales că Declarația comună a liderilor B0 de la finalul summitului alocă spații generoase problemei ucrainene.
Protocolul transmite deseori mesaje politice indirecte, mai ales într-un moment în care sprijinul occidental pentru Kiev începe să fie discutat tot mai pragmatic, pe fondul oboselii politice și financiare generate de conflict.
Pentru România, situația este cu atît mai sensibilă cu cît Bucureștiul a fost unul dintre susținătorii constanți, aproape am spune furibunzi, ai Ucrainei în ultimii ani, atît logistic, cît și politic. Tocmai de aceea, primirea rezervată de la aeroport ar putea fi interpretată de unii observatori ca un semnal de recalibrare și prudență din partea statului român.
Am putea vedea nu fără temei în această abordare un semnal diplomatic clar din partea Bucureștiului. România pare să adopte o poziție mai pragmatică și mai prudentă, în contextul schimbărilor majore de la Washington și al oboselii tot mai vizibile în Europa față de conflictul prelungit din Ucraina.
O primire redusă la minimum la aeroport poate transmite mai multe mesaje simultan, începînd cu distanțare strategică: Bucureștiul evită să se asocieze prea vizibil cu Kievul într-un moment în care ajutorul militar acordat Ucrainei a creat presiuni asupra propriilor stocuri și bugete și tensiuni la Bruxelles, fără a mai aminti că Trump efectiv nu vrea să mai audă de el. În plus, Zelenski se află într-o postură nu tocmai confortabilă din cauza scandalurilor de corupție care bubuie tot mai tare în țara sa.
Putem vorbi și de un eventual pragmatism pre-summit – înaintea discuțiilor despre arhitectura de securitate regională, România a părut că nu vrea să se poziționeze ca principal avocat al unor angajamente suplimentare față de Ucraina. Una peste alta, putem vorbi de o adaptare la noua realitate internațională – sub influența administrației Trump și a unei Europe tot mai preocupate de propriile capacități de apărare, statele din flancul estic încep să-și recalibreze discursul și gesturile.
Imaginea solitară a lui Zelenski și a soției sale pe pista aeroportului poate fi simbolică. Ea marchează, cel puțin vizual, sfîrșitul unei anumite etape în care orice vizită a liderului ucrainean era însoțită de ovații publice și primiri fastuoase (în 2023 s-a dat Bucureștiul peste cap cu primirea liderului ucrainean). Rămîne de văzut dacă această primire sobră anunță o schimbare de ton mai largă în atitudinea României față de dosarul ucrainean sau reprezintă doar o ajustare tactică de moment. Un lucru este cert: epoca entuziasmului necondiționat față de liderul kievean pare să fi rămas în urmă. (de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics)
